contemplari

paradigme sociale…. sau categorisiri

Ne place sa incadram oamenii in categorii. De la prima vedere. Si daca un om nu face parte din categoria in care am inclus-o vom face tot posibilul sa demonstram ca totusi avem dreptate…

Cat de usor intri intr-o categorie, si cat de greu e sa o schimbi! Daca ai facut o facultate de litere, niciodata nu vei putea tine socoteala numarului de pantofi din dulap, iar un calcul de cheltuieli facute la shopping-ul de orice sarbatoare este stiinta abstracta… iar daca ai terminat politehnica nu are cum sa te atinga sensibilitatea unei poezii, cu atat mai putin poti sa intelegi ca tocmai ti s-a pregatit un moment romantic…

 Si facem ceva sa schimbam aceste lucruri?! Acordam incredere cuiva ca sa vedem daca totusi ne rezerva vreo surpriza placuta? Nu. Capu’ la cutie si ciocu’ mic, ca nu te pricepi si nici n-ai cum. Stiu eu mai bine ca sunt in domeniu, am experienta.

In trafic toti sunt imbecili, functionarii birocratici si nepasatori, politistii si doctorii spagari, judecatorii corupti, bancherii hoti, baietii nu poarta roz, fetele sunt plangacioase. Ah, da. Si favorita: „barbatii nu plang niciodata”

 Dar tu, care esti diferit, ai curaj sa ridici capul si s-o sustii cu voce tare? Sau iti va fi teama ca vei fi marginalizat?

Standard

5 thoughts on “paradigme sociale…. sau categorisiri

  1. bogdan says:

    Pentru cei mari cele mici sunt mari; pentru cei mici cele mari sunt mici.
    Traiectoria lui A FI necesita IUBIRE.
    Acolo unde nu exista jerfta oare este IUBIRE? Si fara Cununa este Imparatie?

    Surad …

  2. carmen says:

    Ma bucur sa vad ca tot mai multi oameni incep sa inteleaga diferenta intre MINTE si SUFLET/FIINTA, pentru ca stiu ce inseamna sa fii categorisit ca ciudat atunci cand incepi sa vorbesti despre asa ceva. Si mie mi-a fost greu sa inteleg, a trebuit sa sparg toate tiparele pe care mintea mea le invatase sau crease…nu e usor si inca ma lupt cu ramasite…dar este incredibil cata forta iti da aceasta intelegere! eu, care abia am pasit in aceasta intelegere, sunt fascinata de trairi si de modul in care ceata gandurilor se risipeste!
    Da, si eu am incadrat oamenii in categorii, in trei mari: cei care imi plac, cei care nu-mi plac si cei care imi sunt indiferenti, dar am reusit , chiar si in bezna creata de minte, sa ii “mut” dintr-o categorie in alta atunci cand m-au surprins, placut sau nu.
    Am ras de si i-am ironizat pe cei care isi scriau “Ing. Popescu” pe usa sau pe urmasii celor care scriau pe crucile celor morti “aici odihneste Ing. Popescu” si m-am crezut mai putin snoaba decat ei.
    Iar acum rad de mine cand vad ca de fapt nu faceam altceva decat sa-mi cresc stima de mine, PERSOANA, logica si cu bun simt.
    Oamenii sunt liberi sa caute si sa aleaga, sa devina ceea ce vor cu adevarat , dar daca tot mai multi incep sa vada si sa inteleaga, tot mai multi vor darui mai multa iubire, care da, este posibila fara jertfa…

    • sunt sigura ca-ti poti imagina cat de mult ma bucur sa citesc ce ai scris si ca ne-am regasit in lumea “oglinzilor”!
      cel mai minunat lucru este ca realitatea te oglindeste, si daca-ti schimbi un gand, o atitudine, o miscare, parca totul se “reaseaza”, ca intr-un caleidoscop.
      m-au ajutat si unele filme ce le-am vazut si au pus punctul pe “i” in lucruru ce le “i”ntuiam 🙂
      http://www.bodyalchemist.ro/content/filme.htm

      sufletul imi tzopaie de bucurie! – vezi in “teoria campului unificat”ce inseamna asta – merita sa-ti faci timp pentru a-l vedea!

  3. carmen says:

    Multumesc, o sa ma uit …am citit destul de mult si eu in ultimul timp, am vazut si ceva filme si am avut o perioada in care m-am bucurat sa vad ca toate religiile pleaca si/sau ajung intr-un punct comun si acela este coborarea mintii in inima…pentru mine, persoana agitata din fire, a fost ca un balsam aceasta descoperire chiar daca nu reusesc poate nici 1 sec intreaga sa fac acest lucru , insa potentialul de crestere este imens si directia este de data asta corecta.

    Sunt sigura ca am ajuns aici, noi cei ce ne scriem acum, pentru ca de cand ne stim am cautat mai mult decat am vazut sau primit in lumea noastra; a existat intotdeauna ceva in adancul nostru , in fiinta noastra, care nu ne-a lasat sa ne multumim si sa ne linistim pana nu intelegem…nu-i asa?

    E bine ca am gasit directia, insa e tare greu sa mergi pe poteca cea ingusta! de cate ori simt ca am trecut un hop si ma gandesc ca am scapat de un atasament, de atatea ori sunt incercata si imi dau seama ca mai trebuie sa lucrez la asta, ca nu e deloc asa cum am crezut eu! important e ca ne dorim si ca dorindu-ne vom ajunge acolo!

  4. Pingback: mastile in viata corporate, si nu numai « Oglinda Oglinjoara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s