contemplari

jocul “corporate” (1)

Democratie in societate si dictatura la servici? Care e punctul in care se inverseaza lucrurile?

Ne alegem presedintele, alegem senatorii si deputatii, alegem primarul si consiliul local, votam constitutia, facem referendum si petitii. Ne putem spune parerea in presa, in piata, la masa cu prietenii, rudele etc.

Respingem orice forma de autoritate, lege, regula, pentru ca suntem „liberi”!

Sa privim un pic in curtea vecinului corporate cu „guler alb”. Imbracat in costum, frumusel, calcat, apretat, cu fiecare fir de par la locul lui. Plin de importanta data de cravata se urca in masina dichisita si merge la munca….

Locul de munca la care s-a calificat printr-o atenta selectie dintr-o lista de alti concurenti ca el. Loc de munca la care a aspirat din bancile scolii sau facultatii, loc munca ce-i ofera un anumit statut si apartenenta. Si de care e foarte mandru, care ii ofera posibilitate de afirmare si dezvoltare.

Oare?

La angajare si-a cunoscut viitorii sefi, care i-au placut si l-au convins. Dar vremurile se schimba, la fel si sefii. Se organizeaza alegeri – afara, la o cafea, intre colegi atent selectionati, caci nu poti vorbi astfel de lucruri cu oricine…

Si alegerile sunt „furate” sau nu, se anunta noul sef. Si nimeni nu are idee cum a ajuns in scaunul prezidential! Si alegatorul corporate nu poate face nimic! Se supune. Incearca sa-si redefineasca pozitia fata de noua conducere.

Dar se schimba si regulile, tot ceea ce era pretuit si apreciat de vechiul sef, acum e pe planul doi. Si „corporate guler alb” ce are de spus? Sau are ceva de spus?

Pai daca o face, fie nu e bagat in seama (varianta preferabila), fie este catalogat „gigi contra”. In acest al doilea caz are o problema! Problema generata de libertatea de gandire si exprimare!

Ar putea sa renunte la jocul corporate, dar nu o va face. Dintr-un motiv sau altul alege dictatura…

Isi face o carapace care il apara de atacurile externe, si mai scoate din cand in cand capul ca sa ia aer, sa evalueze situatia, dar nu mai are repere…

E frustrat si suparat, isi ia bagajele si pleaca. La un nou loc de munca… pentru care concureaza cu altii ca el…

Sau ramane. Fie din considerente economice (rate, masina etc), fie din comoditate sau blazare.

Daca ramane, in fiecare dimineata, peste costum isi aranjeaza cu grija carapacea. Fie ca e luptator, fie ca nu. Daca e luptator, isi va cauta aliante si un mod de subminare a puterii. E un joc periculos, dar daca il castigi o data, devii imun la orice schimbare de conducere! Doar ca la acest nivel, numarul de jucatori e limitat…

Daca nu este luptator – fie ca nu vrea sa riste din aceleasi considerente economice, fie din comoditate sau blazare, se va transforma intr-un mic robotel executant… si asa sunt majoratea jucatorilor acestui joc. Pentru ca dictatura sa fie impusa si condusa cu usurinta.

Si, uneori, atmosfera se „descarca” si animeaza prin crearea unui nou nivel ierarhic. Doar ca sefii vor fi alesi, evident, „democratic”.

Se creeaza o dependenta. O teama de a renaste, de a o lua de la capat. Altfel. Si este vorba de jucatori care au avut ambitii, care sunt capabili uneori de mult mai multe decat ar visa vreodata.

Au fost atinsi de un virus corporatist care le distruge sufletul si le alimenteaza materialismul.

Si cel mai trist e ca se complac in „boala” lor, si oricine altcineva e de vina pentru viata terna si macinata de ambitii si competitii si hranita cu iluzii,  mai putin ei, robotizatii jucatori corporate.

Standard

7 thoughts on “jocul “corporate” (1)

  1. Tata Icu says:

    ma surprinde placut domeniul abordat, atat ca vastitate cat si profunzime, te-ai inspirat dintr-o “fantana” valoroasa in documente si idei. din pacate societatea e atat de alterata ca ignora valorile ,poate numai purgatoriul o va putea curati. Tata

  2. carmen says:

    imi vine sa zic “no comment” nu pentru ca nu ti-as impartasi parerea ci pentru ca in ultimul timp am primit mai multe mailuri pe aceeasi tema, mailuri care m-au facut sa zambesc amar citindu-le, m-au facut sa ma bucur ca recunosc simptomele si ca nu sunt singura care gandeste asa, dar pe de alta parte m-au facut sa ma simt ingrozitor de rau ca nu am reusit sa ma desprind de o situatie care nu imi este benefica…domeniul nostru e dominat de vibratii joase pentru ca singurul scop este sa faci bani, iar gandurile miilor de corporatisti combinate in mii de moduri indreptate doar spre bani, nu au cum sa aduca altceva decat situatii de joasa vibratie, in care clar un suflet in cautare de armonie nu are cum sa se acomodeze!
    Raspunsul e in noi: noi alegem sa ramanem corporatisti pentru ca avem rate etc sau alegem libertatea care pare a cere un pret mult prea mare…noi alegem sa fim Pilat din Pont sau Iisus si probabil ca majoritatea din noi inca am alege prima varianta….

    • recunosc ca am abordat cu o oarecare retinere acest subiect, insa m-a lovit discrepanta intre aspiratiile si alegerile oamenilor. exista o teama adanca catre orice e altceva, o teama de a fi diferit! e preferata situatia neplacuta dar cunoscuta unei bucurii necunoscute sau nedescoperite. si despre care, sa recunoastem, e destul de greu de vorbit in cuvinte…

      o sa mai revin in acest domeniu “vast”, nu pentru ca a ma focaliza asupra ei (energia curge unde o directioneaza atentia), ci pentru ca si in acest domeniu sunt multi pe care ii putem ajuta sa dea “click” pana la capat si sa aprinda lumina!

    • cand traiesti in adevar oare mai ai nevoie de autoritate? nu.
      dar atata timp cat esti in joc si nu in adevar, si autoritatea face regulile, e in avantajul tau sa te supui. altfel esti depunctat, 5 pasi inapoi :)).

  3. catalin says:

    cred ca toata dezbaterea asta legata de jocul corporate, e simpla – noi=termite. Fie ca esti sef si ai sclavi sub tine pe care ii folosesti ca sa fie evaluat si sa dai in poze bine, fie ca esti subaltern tot termita esti. Ii mananci pe cei de sub tine sau pe cei mai slabi din jur ca sa supravietuiesti.

    daca vrei sa iesi din jocul corporate te poti retrage pe tarlaua ta sa iti asiguri supravietuirea singur, dar si acolo, intr-o zi cineva se va intinde dincolo de tarlaua lui si veti intra in conflict si tot va veti minca intre voi…..

    deci e simpla problema – we are the takers, si nu ramane decat sa incercam sa ii educam pe cei din jur si sa le explicam problema, dar nu o sa se stopeze niciodata, ci doar poate fi inlesnita, dar m-as bucura sa o inlesnim

    • ego-ul ia, sufletul daruieste.

      economia lui robinson crusoe e o alternativa, dar pe termen scurt. pentru supravietuire iti trebuie o masa critica… nu poti manca doar cartofi, si singur nu stiu daca mai ai timp si de altceva. poate da, pentru o capra. dar iti vor trebui si ceva cunostiinte in domenii diferite…
      cu educarea am o mica problema… toti cei din jur incearca sa educe. educatori, invatatori, profesori, traineri, mentori, manageri… dar da, putem sa le aratam, sa le povestim, dar alegerea/ liberatatea de actiune va fi a fiecaruia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s