contemplari

soricelul

Am un Soricel in casa! Il aud, umbla in dulapuri, in oale, in haine, in pereti, nu ma lasa sa dorm, incep sa-i simt mirosul.

Iau aparate de soareci, imprumut pisica din vecini, pun curse. Degeaba! As vrea sa plece inainte sa sun la deratizare, sa-mi chem varul vanator cu pusca…

Pentru un mic biet Soricel…

S-a nimerit sa stau intr-o casa construita pe camp. pe fostul teritoriu al Soriceilor si altor vietuitoare care traiau in echilibru, pasnic, fiecare cu viata sa pana intr-o zi. Cand au venit niste oameni in masini popmoase, gesticuland, aratand in stanga si in dreapta, uitandu-se pe niste foi, carpinandu-se in cap. Dupa ei au venit alti oameni. Cu masini ceva mai vechi, alaturi de utilaje zgomotoase care au inceput sa sape in pamant, sa strice casutele vietuitoarelor, sa le distruga galeriile de sub pamant, cuiburile caldute cu provizii si pui.

Micii supravietuitori au fugit, s-au refugiat. Care unde a gasit un locsor ferit de utilaje, materiale, resturi sufocante… lutandu-se pentru supravietuire si teritoriu. au inceput sa-si refaca galeriile, cuiburile, familiile. Le-au transmis puilor povestea lor, imaginea campului linistit, unde cresteau grane din care-si faceau provizii pentru iarna, fara sa simta pericolul pandind la fiecare pas.

Si puii au povestit mai departe, iar povestea a ajuns la Soricel, care a decis sa plece, sa gaseasca acel camp, taram de poveste si al promisiunilor…

 S-a lovit de ziduri. In poveste nu era asa ceva. O fi gresit drumul. A luat-o de la capat. Degeaba. Decide sa treaca dincolo de el. Si a gasit un loc de trecere. Trage aer in piept, si-si continua drumul. Dar vai, a ajuns intr-un loc cum nu a mai vazut altul! Nu stie unde a ajuns, dar nici drumul inapoi nu-l gaseste. Studiaza locul, incearca sa inteleaga unde e, ce sunt lucrurile stivuite, a, si uite si ceva de mancare! Daaaa. Din belsug! Aici trebuie sa fie taramul de basm! Cata dreptate au avut stramosii cu povestile lor! Da, e un pic diferit fata de povesti, dar starea de bine de care vorbeau asta trebuie sa fie! Si galeriile se sapa asa usor in materialul asta cu gust de var si vata! Si e cald, e bine!

Dar stai asa, ce e chestia asta? Arata periculos. Mai bine se fereste de el, desi mancarea arata tare apetisant si la vedere – dar da, e intr-o pozitie putin nefireasca. Mai bine se duce la proviziile pe care le-a descoperit. Dar animalul ala blanos ce trece tiptil-tiptil si adulmeca locul pe unde a trecut Soricel mai devreme ce e? Parca nu-si aminteste de asa ceva in povesti.

Oooo, dar sunetele astea asurzitoare ce sunt? Au pus niste zdranganitoare pe ziduri. Peste tot au aparut chestii infricosatoare cu mancare servita in portii mici, animalul blanos sta la panda. Locurile de trecere se astupa incet-incet, parca nu e chiar asa placut cum parea inainte. Ce loc ciudat! Ce repede se schimba totul! Parca nu-i mai place. Vrea sa plece. Inapoi la ai sai, acolo, in refugiu, macar stie ce sunt lucrurile din jur, ce fac, de ce sa se fereasca.

 Trebuie sa se intoarca la familie, sa le povesteasca adevarul despre taramul de poveste…

Standard

3 thoughts on “soricelul

  1. Tata Icu says:

    saracul soricel ! pacat ca nu au custi la gradina zoologica, sa-l prindeti si sa-l predati acolo pt ingrijire. Icu.

  2. angajam prinzatori de soareci 🙂 salariu motivant, perspective de evoluare rapida in cadrul firmei, functie de performante:)) intre timp rezolvam si la zoo.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s