interpretari

jocul corporate (2)

am incercat sa inteleg unele lucruri care se intampla in jur, lucruri uneori lipsite de logica mai ales daca aplici unele teorii invatate in inalte scoli… si am vazut ca mai peste tot se poate aplica fraza profesorului meu de economie cu care a incheiat materia: paradoxul consta in faptul ca daca teoriile ar functiona, nu ar mai exista crestere (economica in cazul sau). adica, daca toti am sti teoria si am aplica-o nu ar mai fi nevoie de noi si studii si progrese in a cunoaste lumea…

dar articolul de vineri e despre jocuri corporate.  datorita faptului ca in dezvoltarea noastra sociala am creat sau „s-a creat” un segment de „corporatisti” care adesea se simt amenintati, hai sa facem  un exercitiu si sa incercam sa vedem  cum  se aplica teoria lui maslow (vezi detalii pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow)

 Se considerea ca pentru un corporate, la orice nivel, nevoile fiziologice sunt satisfacute. Pentru ca a lucra intr-o „corporatie (multinationala)” este de multe ori sinonim cu un anumit nivel al venitului cu care se pot satisface nevoile primare.

Si este ok. Ai putea trai linistit, cu lucrurile pe un fagas normal, intr-o dezvoltare fireasca potrivit capacitatilor si abilitatilor pe care ti le dezvolti. Problema este ca jocul „corporate” vine cu regulile proprii care se pot rezuma la urmatoarele cuvinte: competitie, ambitie, promovare.

Competitia spune sa te uiti la ceilalti, sa vezi cine alearga in jurul tau si pe cine, in mod implicit, trebuie sa depasesti.

Ambitia te face sa pui la o parte multe dintre lucrurile, activitatile, placerile tale pentru a alerga mai repede si sa depasesti cat mai multi alergatori. Pentru a obtine Promovarea.

Promovarea este cate o treapta, „nivel” de joc, peste care trebuie sa treci pentru a ajunge la limitele propriei capacitati de alergare, promovare, „fiintare”.

 Si acum sa incepem sa aplicam, sa modelam piramida lui Maslow pe jocul „corporate”.

Cand un corporatist a ajuns mai sus de o anume linie ierarhica, piramida nevoilor se redefineste…  pentru ca este la next level!

 Nevoia de siguranta se va transforma in siguranta postului, si va crea abil si cu rabdare acele structuri care sa-l sustina, sa nu cumva sa cada. Este un contract bilateral: „eu te sustin, tu ma sustii”. Si este adesea un contract cu oameni slabi profesional, care fara sustinere nu ar fi ajuns nicaieri sau s-ar prabusi, si astfel dependenta si angajamentul sunt puternice si sigure! Si pana isi satiface nevoia de siguranta orice om capabil reprezinta o amenintare si trebuie sa gaseasca o metoda de a-l marginaliza si a-i minimiza vizibilitatea.

 Postul i-e asigurat. Ce urmeaza? Nevoia de integrare, apartenenta la o anumita clasa, desigur. Vechii prieteni, colegi, uneori chiar familia nu mai sunt la nivelul noilor cerinte. Masa cu colegii la cantina nu mai corespunde, pentru ca nu ests vazut de cine trebuie, sau este vazut cu cine nu trebuie. Revista pe care o citea nu-i arata prestanta si o schimba cu ceva sofisticat, analitic sau „cu prestanta” pe care n o intelege, dar da bine.

La sedinte intarzie, ptr ca agenda e plina, isi ia laptopul, pentru ca este o persoana ocupata si nu-si permite sa se gandeasca la un singur lucru odata, raspunde la mailuri, isi da cu parerea, ia decizii, traseaza ordine. Ce conteaza ca ceea ce face e gresit, ca amesteca lucrurile?! Structura de sustinere e acolo sa munceasca… 

 Nevoia de stima, respect, recunoastere? Pai sunt cine sunt, nu ma recunosti? Mda, cei de seama sa ies la „business lunch”, „business dinner”. Vorbeste in cuvinte (putine la inceput) sofisticate, si pe masura ce-si imbogateste vocabularul „ceilalti” (i.e. de la nivelul anterior al carierei) nu-l mai inteleg si se uita „admirativ” la el… asta ca sa ascunda uimirea si sa nu zambeasca, si ghilimelele se vad doar daca vrea sa le veda. Cine nu-i cu el e impotriva sa!

Are dreptate, acum stie cum stau lucrurile, toti ceilalti trebuie sa invete si sa adopte punctul sau de vedere… Explica o data, de doua ori, de trei ori (daca interlocutorul e norocos) apoi il declara incapabil… nu-si pune vreodata problema sa asculte ca poate are ceva de invatat. Cum asa? El, de pe next level, are ceva de invatat?!

Dupa ce si-a satisfacut nevoile de siguranta, de integrare si recunoatere se pot intampla doua lucruri: fie continua jocul (competitie, ambitie, promovare) si tinteste urmatorul nivel ierarhic si se creeaza din nou nevoile de mai sus, fie identifica o altfel de nevoie,

Nevoia este de autorecunoastere, autorealizare… hm. Daca a ajuns aici (si sunt foarte putini) incepe sa vada lucrurile diferit si prioritatile se redefinesc, se schimba si iese din „joc”, din piramida nevoilor corporate si a celorlalte structuri sociale.

S-ar putea sa ramana corporate si sa abordeze jocul cu regulile proprii si sa castige.

S-ar putea sa inceapa alt „joc”. Doar ca de data asta e diferit. Pentru ca e mai mult decat iluzie, decat maya. si va incepe sa rada de tot jocul pe care l-a jucat 🙂

Standard

3 thoughts on “jocul corporate (2)

  1. nanook says:

    imi place cum ai abordat chestiunea prin prisma lui maslow.

    in acelasi timp, maslow a descoperit, ulterior prezentarii piramidei nevoilor umane, ca aceste nevoi sunt prezente toate in acelasi timp, doar ca sunt constientizate diferit. ele nu asteapta ca o treapta sa fie satisfacuta pentru a deveni constient de urmatoarea. pur si simplu aceste nevoi exista.

    in ceea ce priveste recunoasterea celorlalti sau auto-recunoasterea (stima de sine), aceasta treapta este suficient de importanta ca sa determine comportamente anti-sociale pentru a fi in lumina reflectoarelor. fiecare dintre noi joaca un rol pentru a fi recunoscut social si poate doar sfintii au renuntat la jocul asta, desi se zice ca mandria (nevoia de recunoastere a celorlalti) este cel mai greu pacat si te poate scoate din drumul catre rai in ultima secunda de viata pamanteana.

    colegii care au comportamente artificiale, doar pentru a se integra in viata corporatista, pot fi ajutati sa se constientizeze asupra imaginii pe care o proiecteaza si sa devina mai ‘naturali’. empatic, cu gratie si cu grija cu care cureti o floare de pureci.

    • sunt de acord ca nevoile exista si nu asteapta “episodul urmator”. o nevoie se “acutizeaza” in momentul in care nu e satisfacuta, si suntem mai sensibili la nevoile de baza caci le simtim instant. poti spune ca ti se pare ca cineva s-a rastit la tine, si ca mai acorzi o sansa, dar cand ti-e sete sau se clatina scaunul reactionezi fara a mai sta pe ganduri…
      nu ma pot abtine de la o ironie fina la adresa starurilor: curatatul de pureci are cumva legatura cu periatul? 🙂

      da, mandria e o “nuca tare, greu de spart”… am inceput sa ma imprietenesc cu ea si sa observ ce reactii declanseaza in mine, si cu gratie incerc sa o fac sa lase mai mult loc compasiunii.
      mandria e la fel de sensibila precum e mintea de treaza si poate inchide multe usi daca o lasi sa regizeze spectacolul!

  2. Clientii corporatiilor sunt actionarii. Restul sunt baliverne!
    Cel care se autodenumeste client – bietul, a muscat! – este ca si graul de pe camp.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s