contemplari

traiesc in tara asta

traiesc in tara asta si sunt mandra de ea. este o tara minunata cu bogatii naturale si spirituale, o tara care a dat omenirii minti iluminate, personalitati si genii in nenumarate domenii. si de fiecare data cand aud enunturi gen “da, o tara minunata, pacat ca e locuita”, “traim in tara asta, ce sa facem”, “asa suntem noi, romanii”, simt ca ceva se revolta in mine.

va rog nu ma intelegeti gresit. nu m-a ajuns patriotismul din anii de eleva, nu, atunci ma revoltam impotriva sloganurilor lispite de continut. la fel ma revoltam si impotriva celor care apreciau orice produs pe care scria “made in …” ca fiind de o calitate exceptionala doar pentru ca tot ce era romanesc nu era bun, si asta era o axioma.

nu m-a cuprins patriotismul, ci ma revolta nedreptatea. un spirit justitiar foarte treaz si sensibil sta la originea a ceea ce va scriu ca doresc sa fac. cei ce ma cunosc stiu ca nu pot determina cu percizie combinatia de sange romano-maghiaro-habsburgic ce-mi curge prin vine, si ca de fapt nici nu-mi pasa de formula exacta. pentru ca nu-s in niciuna din tabere. traiesc in tara ASTA, traiesc in Romania si nu caut o alta tara care sa mi se potriveasca din motive etnice, politice, ecologice. nu, am venit aici, si asta inseamna ca am o misiune in acest colt al universului, si nu ma plang de asta.

pana la urma fiecare vede in jur ce vrea. vede in haos posibilitate de miscare, libertate, diversitate sau, dezorganizare, indisciplina, stres. vede intr-o structura bine organizata comfortul de a sti in fiecare clipa ce se intampla, si planificarea vietii pe 5 ani inainte, sau vede ingradirea libertatii de a iesi din anumite tipare sau categorii si o robotizare, functie si asta de statutul social.

intr-un mod obsesiv remarc de ceva timp incoace cum lumea din jurul meu se plange. si nu se mai plange de prieten/a, sot/ie, vecini, servici etc, ci se plange de tara asta. apoi trece la ironii si complacere in ceea ce noi singuri ne creem: o tara pe masura gandurilor noastre. m-am gandit mult la ce este la originea acestei reflectari, ce anume din mine se oglindeste atat de acut in ce e in jur. nu, nu denigrez tara asta; nu denigrez conducatorii – au si ei misiunea lor pe acest pamant; nu-i incurajez  pe cei ce vor sa emigreze – in fond cei mai multi nu fug de tara, ci de ei insisi, si daca atitudinea nu se schimba mai devreme sau mai tarziu ajung in aceeasi situatie (am tot respectul pentru cei ce au un scop bine conturat inainte de a lua calea pribegiei); nu ascult emisiuni foarte populare pe tema neputintei noastre. caci tocmai a crede in neputinta, a ridica umerii la ce se intampla in jur, a nu actiona ne-a adus in aceasta stare!

eu sunt o urmasa o dacilor si-mi asum acest lucru. si mi-am dat seama ca doar trai acest fapt si de a fugi din calea celor minimizeaza meritele stramosilor sau contemporanilor nostri fara a cracni este greseala mea ce o vad in cei din jur.

asa ca mi-am propus sa adun informatii despre realizarile celor ce au calcat inaintea noastra pe aceste meleaguri, despre oamenii care au locuit si locuiec in aceasta tara si sa le postez intr-o sectiune speciala a blogului. fiecare post as vrea sa devina un prilej  de a spune “da, traiesc in aceasta tara si iata de ce sunt mandru/a de asta!”

…va continua

Standard

2 thoughts on “traiesc in tara asta

  1. nanook says:

    Recunosc sentimentele care ma bantuiau cu ani in urma. Nu mi-au adus decat suferinta, frustrari de care nu am scapat decat in momentul in care mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva ca sa corectez ceea ce nu-mi place.

    Asa ca am inceput sa fac ‘curat’. Am luat de pe jos hartii care nu-mi apartineau si le-am pus in cosul de gunoi din apropiere, am atentionat pe cei care aruncau tigari pe jos sau isi lasau dejectiile cainelui acolo unde acesta se nevoia, am incasat remarcile si amenintarile celor care se simteau amenintati la randul lor de vorbele mele.

    Am invatat cu timpul cum sa abordez aceste situatii fara sa imi fie teama si sa duc la intelegerea situatiei. Sunt convins ca ceea ce trebuie sa facem este sa facem ceva pentru schimbarea situatiei, altfel nu vor veni nemtii, americanii sau alte natii sa ne faca curat in curte.

    Nenorocirea de comunism inca traieste in noi si va trai si in generatia urmatoare, reflectat in cazul de fata ca cineva (altcineva decat eu) va face ceea ce eu ar trebui sa fac. Nu pot uita cum student fiind, mergeam la sfarsitul lui octombrie (eram dusi), prin ploaie, sa culeg porumb, cu noroiul pana la glezne, urmariti de catre taranii locului ce stateau la garduri si zambeau ca ALTCINEVA le face treaba.

    Propun sa trecem de aceste amintiri frustrante si sa vedem in viitor cum vrem sa arate locul in care traim si sa incepem sa il transformam conform visului nostru. Altfel, ramanem in faza de nemultumire si ‘vale a plangerii’.

    O zi excelenta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s