adunate-n Cale, timpul

scopul de “a fi”

scopul e un pretext pentru Cale.
esenta vietii este „a fi”. a fi, acum si aici. viata nu a fost si nu va fi, ea este aici.
a-ti stabili un scop gen „vreau sa fiu, atat si nu mai mult” nu este nici trivial, nici simplu, nici egoist. acest „scop” atrage dupa sine actiuni sau non-actiuni de genul nu judeca (arata cu degetul), accepta-i pe cei din jurul in (im)perfectiunea lor, accepta faptul ca nu poti controla viata, implicit universul, a trai in armonie cu ce e in jur – oameni, plante, animale, lucruri –, a fi generos, iubitor, darnic iti asigura acea stare de fericire pe care o cauti in carti, cursuri, „training-uri” si pentru care crezi ca ai de muncit asiduu.
„a fi” si atat nu e simplu. inseamna sa renunti la programarile societatii in ceea ce priveste scoala pe care trebuie s-o urmezi, meseria si religia pe care trebuie sa le ai, casa pe care trebuie s-o ai etc, sa renunti la a face liste de cumparaturi, sa vezi ce ti se potriveste cu adevarat si ce poti darui celor din jur. sa renunti la dorinta de a controla, a impune si a-i face pe cei din dupa dorinta ta
„a fi” inseamna sa-l gasesti pe Dumnezeu/ Universul in tine, sa te regasesti asa cum te-a creat El, dupa chipul si asemenarea lui, nu cum te-a modelat societatea manata de interese ca bani, putere, forta, control.
pentru a-ti atinge scopul de „a fi” Caile sunt nenumarate. si lectiile pe care le invata fiecare sunt diverse.

si prima lectie e sa incerci sa vezi lucrurile diferit. sa nu le pui in formula dogmatica si sa dai rezultatul „e bine!” „e corect” „e nedrept” etc. intreaba-te „de ce”, dar fa-o intr-un mod profund fara a simti nevoie de a reponsabiliza pe cineva sau ceva pentru ca s-a intamplat ceva sau nu. daca sunt lucruri direct legate de tine, responsabil esti tu, indiferent de felul in care ti se intampla, sau prin intermediul cui, intreaba-te ce trebuie sa schimbi in tine pentru a schimba situatia in care ai ajuns, si asta indiferent de cat de incalcita e situatia exterioara.
daca sunt lucruri ce se intampla altora, intreaba-te „de ce” ti-a aparut in Cale si ce ar trebui sa inveti din asta!

apoi urmatoarele lectii vin de la sine…

dar sa revin la scopuri… si la timp, la dimensiuni… asteptam ca in curand sa trecem la 5D, 6D, sa ajungem intr-un „timp fara timp”. pare ciudat sa ne gandim la „un timp fara timp”. zi-noapte, anotimpuri… toate succesiunile se intampla incadrate in timp. cum e fara timp?!
iti trebuie timp sa faci o prajitura, iti trebuie timp sa devii adult iti trebuie timp pentru a face bani, sport, pentru a cunoaste oameni, pentru a manca, pentru a te intalni cu prietenii. foarte corect, foarte real.

dar daca Scopul tau este „a fi” pentru ce-ti trebuie timp?
si frumusetea lucrurilor e ca nu mai esti suparat ca n-ai facut ceva, un singur anume ceva, pentru ca intre timp te-ai bucurat si ai trait facand altceva!
daca tot trebuie facute anumite lucruri, hai sa le facem cu bucurie si dedicatie, fara sentimentul ca „trebuie sa bifam asta pentru ca apoi sa ne putem bucura”. niciodata nu traim in „apoi”. traim acum. aici. cat inseamna „acum” in timp?!
peste o clipa s-ar putea sa nu mai fii aici.

scopul e sa ajungem la ora x la magazin, pentru ca la x+1 sa fim la popesti, pentru ca la x+2 sa culcam copilul, ca de la x+3 sa putem dormi…? alergam, ne uitam la ceas, dam din picioare ca e coada la casa, ca traficul e cum e, ne enervam si apoi bifam – facut, facut, facut. si? cu cat suntem mai fericiti decat daca ne-am fi bucurat in timpul asta?
daca-i coada la casa imi sun prietenii sau urmaresc oamenii, fetzele, atitudinea lor, miscarea multimii; in masina am invatat sa citesc o carte pe care altfel nu as fi avut timp s-o citesc etc. am castigat timp in loc de nervi…

nu-mi place sa intarzii si cei ce ma cunosc stiu de obsesia mea apentru timp  nu mi-a placut niciodata, si consider lipsa de respect sa nu-ti tii un angajament – de a ajunge la timp, de a face ceva, de a spune ceva ce te-ai angajat liber si neconditionat sa faci. nimeni nu te obliga sa ajungi intr-o ora undeva unde nu poti ajunge decat in 3. e alegerea ta daca-ti asumi acest lucru sacrificand altele.
nu spun ca gata, tot ce trebuie sa faci e sa stai. nu, spun sa traiesti/simti orice ai face, si sa nu crezi ca orice ai face nu e important. pentru ca traiesti o viata facandu-le! nu se poate sa dai o viata, un dar, pe lucruri neimportante! scopul e sa te bucuri de Cale, sa fii fericit acum, nu maine, asa cum esti si fara sa trebuiasca sa se intample ceva pentru asta.

si ilustrez asta cu versurile lui Cohen, o a doua constantaa caii pe care pasesc:

Standard

4 thoughts on “scopul de “a fi”

  1. Pingback: viata « Oglinda Oglinjoara…

  2. Pingback: tara arde, babele se piaptana « Oglinda Oglinjoara…

  3. Pingback: omul nuca « Oglinda Oglinjoara…

  4. Pingback: cunoscand raul putem alege binele « Oglinda Oglinjoara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s