timpul

pierzi timpul sau timpul te pierde pe tine?

Mi s-a pus aceasta intrebare la un concurs . Acum 16 ani. Mi-a placut tare mult pentru ca era diferita de celelalte gen „floare preferata”, „ultima carte citita etc”. Dupa concurs am aflat ca desi am tras-o la nimereala dintr-un bol cu multe intrebari, cel ce-a scris-o a facut-o special pentru mine. Si a ajuns la mine…

Pierd timpul sau timpul ma pierde pe mine? Recunosc ca intrebarea a fost usor incomoda. Pentru ca nicidecum nu simteam ca pot in vreun fel sa pierd timpul, nu puteam si nu pot „materialiaza” sintagma, dar nici motive pentru „timpul ma pierde pe mine” nu aveam cum sa aduc.
Dupa ce „m-a lovit” faptul ca timpul are valoare doar legat de un scop, am revenit la intrebarea de mai sus, care, dupa cum se vede, m-a obsedat, si caut inca un raspuns…

Deci. Revenind de unde am plecat acum 16 ani. Pot pierde timpul? Pot sa nu-l folosesc cum ar trebui. Cum ar trebui folosit timpul? Intr-un mod eficient. Pentru ce? Pentru a-ti atinge scopul. Care scop? Cel stabilit de societate. Cum asa? Prin Minte.
Aha. Deci timpul trebuie umplut cu tot felul de activitati. Inainte de a face o activitate, trebuie gandita. Food for mind! (hrana pentru minte!). Genial! Mintea a ajuns in pozitie control! Mintea a fost programata prin acumularea dogmelor, cunostintelor, legilor, si acum functioneaza la capacitate maxima. Gaseste orice resursa neutilizata si si-o insuseste. La fel cu timpul.
Se pare ca desi nu am facut aceasta deductie in acel moment, am perceput ca ceva nu e in regula. Si nu e, atata timp acceptam ca scopul nostru e „a fi”, asa cum scriam intr-un articol trecut.

Bun. „timpul ma pierde pe mine”. E mai corect? Hm. A pierde urmeaza dupa „a avea”. Ma are timpul? Nu, suntem liberi, mai mult, nu apartinem nimanui, caci noi suntem insusi Universul! Da, sunetm in 3D + Timp… ne raportam la acesti 4D, le masuram, ne raportam la ele. Ne raportam – pe noi, la timp, nu pe timp la noi.

Se spune ca „Vine timpul in care dam socoteala pentru faptele noastre”. Suntem invatati sa traim cu aceasta sabie deasupra acpului. Dar daca nu „vine”, daca „e” aici? Daca azi e mainele de ieri? Daca existam aici, acum, inseamna ca in fiecare moment e moment de rezultat, actiune, de socoteala, consecinta. Toate la un loc, in acest moment!

Unde ma pierde timpul? Acolo unde ma deconectez de la aceasta constientizare a momentului in care „sunt” si atat, si ma arunc in planificari, preocupari, griji pentru ziua de „maine”, judecari, aratat cu degetul, ganduri.

„maine” e o continua amanare. „maine” inseamna timp dinamic… de cate ori ti-ai stabilit ca te apuci de ceva de „maine” si te-ai si apucat? Si nu vorbim numai de spalat masina, ci si de lucruri importante pentru noi, gen lasat de fumat, mers la doctor, apucat de sport, de un regim sanatos etc? De cate ori te-ai mobilizat „maine”? NICIODATA!
Toate s-au intamplat cand ti-ai zis „asa nu se mai poate. Gata, de-ACUM e diferit” si ne apucam sa facem ce am decis.

Ma pierde sau il pierd? Cred ca amandoua. Din clipa in care nu mai percepem timpul ca pe o contopire a trecutului, prezentului, viitorului, ci le luam rand, si-l disecam iar si iar. Si ne pierdem in timp.

Standard

4 thoughts on “pierzi timpul sau timpul te pierde pe tine?

  1. carmen says:

    Frumos spus: Si ne pierdem in timp. Vorbeam cu o colega acum ceva timp despre ce citisem in legatura cu trecerea intr-o alta dimensiune, unde timpul va atinge valoarea zero..nu va mai exista timp…iar colega mea, foarte draguta dealtfel, m-a intrebat cu o sinceritate dezarmanta, ca a copiilor, cum adica nu o sa mai percepem timpul? adica cum o sa masuram orele? mi-a venit sa rad, la ce ore se gandea cand eu ii spuneam ca nu o sa mai fie timp? si brusc mi-am dat seama ca habar nu aveam despre ce vorbeam, nu eram in stare sa-i explic nimic, pentru ca de fapt nici eu nu percepeam cum e sa traiesti fara sa fi legat de timp… ideea de a ma pierde in timp e …pur si simplu minunata! eu cea legata de ore limita, sub presiune mai tot timpul, ma vedeam condamnata sa-mi pierd directia fara acest timp bine feliat, dar constat ca sunt extrem de bine in spatiul fara timp!

  2. paul says:

    Nu stiu altii cum sunt, dar eu de cate ori ma trezesc iar e azi!

    Dali, manca-l-ar tata, cu ceasurile lui curgatoare cu tot!

    Nu vi se pare ca maine e dusmanul lui azi? Si nu musai gen Cronos care ne devoreaza pe noi, pruncii lui. Mai dur: nisipul din clepsidra tot atat e!…

    Ma tot intreb cum o fi sa fiintezi intr-un ceva in care tot ce stim noi de fizica sa nu mai aiba sens …
    Adicatelea, nu-i timp – nu-i viteza, deci si spatiul are alta dimensiune (hm!).

    Da’ azi ii fain, nu?

    • nu te intreba, asta-i treaba mintii. traieste, asta esti tu! ce nevoie ai de fizica pentru a trai?

      nisipul din clepsidra nu se termina, trece dincolo 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s