contemplari

mintea creeaza corpul

mintea creeaza corpul. si ce frumos dezvolta diverse senzatii!!!

 ghetar. zapada, ninsoare, vant. in stanga prapastie, in dreapta zid. intre, o fasie de pamant ce nu vezi prea bine unde se termina. nici in stanga, nici in dreapta. ochelarii sunt aburiti si ninsi. e ca intr-o galeata cu vopsea alba. susul e jos, josul e sus. nu prea am incotro, trebuie sa trec de aceasta portiune de partie, nu vreau sa ma transform in recuzita.

tot corpul e incordat la viziunea pravalirii in prapastie sau ciocnitului de stanca. incet-incet trec. partia se largeste, cel putin asa zice minte, caci orizontul e tot redus datorita cetii, a fulgilor, a vantului. dar mintea nu mai e disperata sa capteze semnale vizuale sau tactile, asa ca se relaxeaza si corpul…

si odata ajunsa la vale, o iau de la capat. stiu drumul, nu ma mai inspaimanta si e super sa fii la limita intre nor si pamant, separat de restul lumii prin ninsoare!

in cabina stau langa o femeie mai in varsta, micuta, dar intr-o forma fizica buna si conversand relaxata cu tovarasii ei de aceeasi varsta. stam cam inghesuiti, si incerc sa-mi indrept spatele incordat de pozitia de „aparare” de pe partie. femeia imi face loc zambind, ma intreaba daca sunt ok, daca am loc. ii multumesc, si-i explic ca sunt un pic intepenita, ca ma doare un umar… si ce-mi spune ea? „das ist nicht gut, ganz locker bleiben!” – „nu e bine, ramai total relaxata!” m-a lovit in cap! pentru ca in imaginatia mea, oamenii mai in varsta sunt mai fragili, mai atenti la propria persoana si integritate fizica, preocupati de factorii externi ce le-ar putea strica echilibrul. ei bine, asa o fi, dar asta nu presupune incordare! fii atent si relaxat!

am citit acest indemn in multe carti, sub diverse forme. acum am si inteles ce inseamna!

am mestecat un pic aceasta noua intelegere a lucrurilor. am abordat partia cu o constiinta modificata (http://dexonline.ro/search.php?cuv=constiinta), ceva mai relaxata. si surpriza! odata ce mintea s-a simtit comfortabil, ca a percepe gramezile de zapada nu inseamna a le pandi, ca nu trebuie sa simt in clapari si sa vad in acelasi timp,  motivele de teama s-au diminuat, corpul a devenit si el mai relaxat. 

 mi-a disparut golul din stomac, umerii si-au recapatat pozitia fireasca, schiurile s-au indepartat – dar nu mi-a mai pasat sa cobor estetic partia – am luat o pozitie de „ratza” stabila. am ramas alerta si increzatoare in instinctul de supravietuire, in reflexele deprinse.

 pe acelasi drum, in aceleasi conditii :). care este diferenta dintre prima coborare si a doua? exercitiul ar zice unii. corect. exercitiul creeaza obisnuita cu anumite situatii, duce la (re)cunoasterea faptului ca totul e sub control, senzatia de control duce la relaxarea mintii.

care e diferenta? starea mintii – zic eu pe scurt – si un click :).

de la simplu la complicat…

o stare acuta de panica a mintii a generat anchilozarea temporara a muschilor spatelui… o relaxare a mintii si constientizarea realitatii modificate a generat un hohot de ras, o stare de bine.

 am simtit fizic impactul gandurilor si am vizualizat efectele unor stari permanente ale mintii. am materializat intelesul faptului ca „o stare psihica se somatizeaza”, ca o boala e rezultatul unui gand, unei stari a mintii.

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s