contemplari

luminita de la capatul tunelului

Ce faci cand in bezna care te-nconjoara, in teama care pluteste peste tot, in indoiala care incolteste si in sentimentul de ratacire si cautare fara de sfarsit si fara speranta vezi lumina de la capatul tunelului?

Ce faci cand intrezareresti lumina, speranta, iubirea si armonia?

Te abandonezi in starea de bine, te lasi cuprins de bucurie, de fericire, de implinire, de gratitudine, de compasiune, de iubire. Te umpli de energie si plin de entuziasm si nerabdare te lasi indrumat de raze catre Lumina.

Te cuprinde bucuria descoperirii si dorinta de a impartasi trairea noua, minunata care te-a cuprins. Tunelul este cautarea, este Calea.

Tunelul poate fi lung, intortocheat, sucit. Tunelul e “reglementat” de forte. fiecare parte, fiecare latura a tunelului emana forte care ne atrag, care ne ancoreaza in diferite zone. Si stam in cate o zona, tinuti de fortele Tunelului atata timp cat respectiva energie ne e hrana de care credem ca suntem dependenti, de care ne creem dependenti si pe aceasta dependenta ne creem fericirea si viata. Dupa un timp ne dam seama ca vrem altceva. Mai mult sau mai putin, nu conteaza. Vrem altceva. Schimbam “meniul”. Ne desprindem de zona de comfort si fie ne agatam repede de alta, fie ne acordam sansa de a experimenta diferite “locatii” inainte de a alege de a trai o stare sau alta. Sau nu alegem. “Ratacim” intre alternative, intre forte, inaintand mai repede sau mai incet catre un capat sau altul al tunelului.

Si intr-o zi, dupa ce am obosit de trairi (pentru ca am trait tot ce tine de stari interioare razboinice, pasnice, justitiare, altruiste, egoiste, critice, de impotrivire, de obedienta, rautacioase sau bune), dupa ce renuntam la a dori sa detinem controlul, de a ne impune calea de iesire din tunel si ne debarasam de toata logica lucrurilor invatate si constientizam importanta celor traite, si spunem cu o constiinta absoluta a gestului si a cuvintelor, spunem cu abandonare totala „Doamne, faca-se voia ta!” se face lumina.

Lumina patrunde in tunel, si deodata totul se schimba. Vedem pe unde am ratacit, pe unde ne-am agatat, constientizam trairile acumulate, si incet, incet dispare si tunelul. Raman in jurul nostru sentimente, trairi, energii, si oamenii dragi.

Acesti oameni dragi par sa mai bajbaie, sa caute in continuare in tunel un mod de a trai fericirea, de a experimenta lipsa de griji. Din pacate uneori cei dragi refuza sa accepte ca solutia e simpla si la-ndemana tuturor, cred ca beatitudinea este o recompensa dupa efort, munca, chin, oboseala, ca fara a trudi nu meriti fericirea, si trag si mai tare la jug fie in speranta de ajunge in lumina, fie pentru a demonstra ca asa se face si nu altfel.

Oare cum sa-i facem sa asculte ca asa nu merge? Ca asa incearca de luni, de ani, de-o viata si nu merge?! Cum sa le explicam ca exista si ALTFEL? Si ca voia SA este ca noi toti sa ajungem la lumina? Ca voia SA nu are legatura cu auto-torturarea noastra?

Ca Divinitatea ne-a lasat sa alegem tunelul, ne-a lasat sa ne alegem fortele ispititoare pentru a ne dovedi maiestria in folosirea lor si nu de inrobirea noastra? EL ne-a lasat alegerea, ne-a lasat Liberul Arbitru, dar noi l-am indesat in fundul bagajului atunci cand am luat biletul si ne-am inceput calatoria. Atunci cand am pasit in tunel l-am recreat dupa cum am crezut ca ar trebui sa fie, pentru ca asa am auzit ca exista ar trebui sa fie. Am numit Liber Arbitru fiecare alegere, chiar daca alegerea era doar rezultatul logicii, a mintii si nu a sufletului, a originii sale Divine. N-am dat nicio valoare „liberului”, l-am subjugat regulilor create de propria minte, si mai rau, create de altii.

Liberul arbitru ne-a ghidat, dar nu l-am ascultat. L-am desfiintat cu logica, cu matematica… am indesat noi si noi chestii in bagaj care sa ne dovedeasca inutilitatea trairii interioare.

Voia SA este ca noi sa ne regasim adevarata libertate, adevaratul arbitru interior care sa ne ghideze, care sa ne arate consecintele diverselor decizii.

Cum le explicam toate astea celor dragi? Ce cuvinte sa folosim ca sa ajunga la sufletul lor?

Standard

3 thoughts on “luminita de la capatul tunelului

  1. catalin says:

    Cred ca e explicatia este fara cuvinte de data asta, le explicam fara cuvinte, prin ochi si din suflet. Daca nu inteleg ii mai lasam sa rataceasca pana le va explica altcineva tot din suflet ca sa ajunga la sufletul lor, poate noi nu putem uneori sa rezonam cu ei ca sa le dam trezirea

  2. Florina says:

    Parerea mea este ca nu le putem explica prin cuvinte ci doar prin trairi, prin ce simtim, prin ce reusim sa le transmitem din priviri iar daca cei dragi simt in general la fel de puternic cum simtim noi atunci rezolvarea este simpla si rapida…daca nu…..putem doar sa asteptam pana vor simti si vor intelege neincetand sa “comunicam” sufleteste cu ei.

  3. Pingback: ce coincidenta! « Oglinda Oglinjoara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s