contemplari

aschia din ochii celuilalt

Oare de ce vedem atat de bine aschia din ochii altora, si mai greu parul din ochii nostri? oare aschia ne indica faptul ca ar trebui sa cautam parul?

Poate ca atunci cand avem o problema incercam sa-i cautam pe cei care au o problema similara, sau incercam sa vedem problema si altii, pentru ca astfel problema noastra e a noastra a tuturor! Nu sunt ei mai cu motz, sunt la fel cu mine. Daca sunt la fel ca mine, nu mai am o pb de rezolvat.

Corect, nu exista pb de rezolvat decat in masura in care ti-ai creat-o si proiectat-o asupra tuturor din jur! Insa ai creat o situatie pe care ar fi bine s-o intelegi si s-o depasesti!

De fapt problema mare esta a noastra, in interior, si deriva din felul in care realitatea din jur corespunde asteptarilor noastre si este proiectia

Sa dau cateva exemple de cum realitatea este o reflectare a reflectarii…

Ne dorim o casa. Un prieten tocmai si-a facut o casa, si ne simtim frustrati ca noi inca nu avem. Incepem cu observatii gen “strugurii sunt acri”, gen: aaa, nu are incalzire prin pardoseala, geamurile puteau fi diferite, muncitorii au intarziat lucrarea, imbecilul de constructor a refacut de nu stiu cate ori hota etc. subconstientul preia observatiile si pentru binele nostru indeparteaza momentul in care vom avea propria casa. Pentru ca o casa implica toate problemele si nemultumirile pe care le-am exprimat.

Sau ne dorim un copil. A-ti dori un copil ar trebui sa fie altceva decat un lucru de pe shopping list. Un copil are nevoie de ocrotire, de iubire, si nu in ultimul rand de acceptare. Un copil vine cu nevoile sale, cu personalitatea si misiunea sa. Nu vine dupa programul tau, si nu sta intre ora 9 si 10 cat ai avea timp si chef de a sta cu el. Daca un copil te deranjeaza prin energia, curiozitatea, nerabdarea, nevoia sa de afectiune te deranjeaza, nu accepti ca poate sa-ti “perturbe” programul linistit, el nu va veni.

Ne dorim sa avem prieteni care sa ne fie alaturi, impreunacu care sa petrecem un timp placut, cu care sa sporovaim. ne dorim sa avem oameni care sa ne sustina, sa ne ajute. Dar ce facem? Pandim aschia, si in momentul in care am vazut-o sarim s-o spunem cu voce tare, cu ironie si sarcasm, astfel incat daca avem un complex de inferioritate si un sac de frustrari sa aruncam si asupra celorlalti. Si daca nu vedem aschia, o punem acolo. O punem acolo prin faptul ca gasim in orice lucru firesc, normal care-i creeaza multumire celorlalti un “ceva” care sa-i strcie viata linistita. Macar pe moment. Pai oricat de bun prieten esti cu un carcotas, la un moment dat te saturi…

Vrem sa fim apreciati la locul de munca, sa ni se recunoasca meritele, sa promovam. Dar cand altcuiva i se intampla asta, ce ne spunem? Gasca aia a fost promovata! Oare ce vede lumea la ea? E proasta de-ngheata apele si altele mai rele… “spiritul lampii” preia ideea. Si nu vom avea parte de cele ce le vrem niciodata, deoarece ar trebui sa fim prosti, incompetenti etc si nu suntem asa, nu?

“Nimic nu functioneaza”, “viata e un dezastru”, “tot ce-i in jur pute”, “viata e frumoasa”, “am tot ce am nevoie”, “sunt multumit si fericit”,” am casa pe care mi-o doresc”, “am familia la care am vista”… nu sunt simple observatii, sunt comenzi pentru “duhul “care spune “dorinta ta e porunca pentru mine” (your wish is my comand). Si-ti va aranja viata precum ne-o vedem (adica vizualizezi).

Iar Duhul lampii e Universul care face ca toate sa se intample.

Standard

One thought on “aschia din ochii celuilalt

  1. Pingback: tara arde, babele se piaptana « Oglinda Oglinjoara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s