contemplari

sunt. aici. acum.

Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista!

Asta inseamna ca le ai pe toate, orice e legat de viata si evolutia ta poti avea, dar cu o coditie: sa fii pregatit sa primesti. Sau sa intinzi mana si sa iei. Iubire, dragoste, leacuri, putere, intelepciune, prieteni, sfaturi,informatii, mesaje etc.

Dumnezeu, Universul iti pune la-ndemana Totul pentru ca tu sa devii tu, om – armonie, iubire.

Nu-ti face o desaga mare, grea, sa o duci in spinare. Nu. Te lasa liber. Sa gandesti, sa judeci, sa simti, sa rezonezi, sa actionezi. Nu to forteaza sa faci nimic pentru ca tot el ti-a daruit liberul arbitru.

Dar omului nu ii place libertatea. Nu stie ce sa faca cu ea. Asa ca fie isi cauta pe cineva care sa il invete ce sa faca si e fericit ca are un model, fie ego-ul lui a ajuns in etapa in care vrea sa ii conduca pe altii. Si in niciuna din cazuri nu mai poate fi vorba de libertate.in primul caz renunta de bunavoie la darul libertatii, in cel de-al doilea caz ia libertatea celorlalti…

Libertatea inseamna non-apartenenta la niciun grup. Inseamna libertatea de a asculta, de a se alatura unor oameni, dar pastrandu-si libertatea de a actiona.

Si asta e un exercitiu greu. De mic copilul e integrat in grupuri, cercuri cu anumite atitudini, e mereu comparat cu altii (uite, ionel a mancat tot, gigel nu plange…). e un exercitiu care porneste de la repozitionarea fata de tot ce e in jur in functie de PROPRIILE criterii, nu de ale celor de dinafara.

Universul te-a creat liber, socitatea ti-a luat libertatea. Si LIBERUL artbitru te ajuta sa ti-o recastigi. Doar sa vrei. Doar sa fii pregatit sa fii liber, sa deschizi ochii, urechile, inima, sufletul.

Si ce e mai simplu? Sa gandesti TU sau sa-i lasi pe altii sa gandeasca pentru tine?

Oare unde suntem ca omenire? Gandim singuri? Partial. Actionam singuri? Foarte putin, in general asteptam o decizie de grup (la care putem participa, desigur, dar in cadrul regulilor jocului/societatii). Si toate cartile te invata ca pentru a actiona trebuie sa ai buy-in-ul celorlalti (adica acceptul), obtinut prin convingere sau impunere, adica prin ingradirea libertatii. Dar am agreat mai sus, omului nu-i place sa fie liberi.

Ok, hai sa trecem dincolo de minte, gandire. Ce FACE omul? Isi creeaza tot felul de unelte si masinarii care sa-l ajute. Sa ce? Sa faca lucrurile mai simplu! Este Minunat. Dar omul mai FACE ceva? Si nu ma refer la partea robot – trezit, spalat pe dinti, dus, cafea, mancat copii la gradinita, la scoala, mancat, mers la munca, venit acasa, luat copiii, mancat, televizor, culcat extenuat de activitatea din timul zilei… face masinarii sa ne creeze tim[p pentru a-l umple cu orice altceva in afara de cunoasterea OMului, de regasirea legaturilor cu Universul, cu Dumnezeu.

Dragilor, ce facem? Ce cream?

Hai sa lasam si creatia, ca-i si asta ceva tare de tot… e pentru artisti, si ei sunt “altii”, ni noi.

Hai sa vedem la activitatea fizica. Avem o gramada de aparate care fac lucrurile in locul nostru, si noi nu mai stim sa le facem! Cati dintre voi stiu sa planteze o floare, sa faca o paine, un compot, o muratura? Cand ati facut cu manutzele voastre ultima prajitura? Sau o frectie? Cand a fost ultima data de v-ati amintit de leacurile bunicii? Nu. Am invatat sa intindem mana si sa luam din raft. Suntem dependenti de rafturi. Nu mai stim sa facem nimic… ah, pardon, unii merg la sala de fitness, unde alte aparate ii ajuta sa se mentina in forma, unde alti oameni ii invata sa faca miscare.

Mintea ne e prizioner al societatii si ocupat cu hranirea ego-ului, corpul e lasat sa se degradeze, spiritul e bine ingropat, si Doamne, tu in continuare esti alaturi de noi, creati dupa chipul si infatisarea ta, privind cum intoarcem spatele la iubire, dragoste, leacuri, putere, intelepciune, prietenie, sfaturi, informatii etc.

Trebuie sa multumim tuturor Maestrilor care calatoresc pe acest Pamant, pentru exemplul pe care ni-l dau, pentru fractalul de independenta pe care-l creaza si-l imprima in modelul existentei pamantesti, si care prin exemplul lor ajuta la trezirea constiintei noastre. Problema e ca odata ce ne trezim ne dam seama de dimensiunea in care traiesc oamenii, dar, din pacate invers nu e cu putinta.

Si problema mea e ca vreau cu disperare sa ii ajut pe ceilalti, si cei mai multi fug. Si plang cand ma vad incapabila de a ma exprima in asa fel incat sa fiu inteleasa, nu respinsa…

sunt intreabata in ce secta m-am inscris, ce am patit, ce religie am ajuns sa practic. Raspunsul meu e: NIMIC, devin pur si simplu.

Scriu, si asta e meditatie. Tac, si-mi odihnesc mintea. Stau, si-mi constientizez fiinta si prezenta.

Standard

One thought on “sunt. aici. acum.

  1. multumesc pentru taria cu care Creatorul ne e in continuare alaturi, in loc sa ne renege, asa cum un parinte pamantean cu singuranta demult ar fi facut-o!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s