contemplari

dedicatie

Versuri albe-ntre stele

Traieste tot ce moare.
Un soare de s-ar stinge-n cer,
s-ar aprinde un alt soare.

CE e viata de fapt?
Un lucru vremelnic.
Dar n-are sfarsit…
Ea nu-i eterna, vesnica-i numai moartea,
Iar ce-i in viata-i trecator.

Am vazut o stea.
Stralucea cu toata puterea pe bolta neagra a cerului.
Dar pana cand? Pana vine vremea soarelui.

Ma obsedeaza aceasta stea.
Am vazut-o in fiecare noapte.
De ce nu mai pleaca? De ce?
Ca sa ma amageasca?

Stelele-s vii sau moarte?
Poate au trait odata… demult.
Mai sunt in viata? … poate… sunt

Cine stie, poate voi fi si eu o stea?
Poate… voi fi.

As sta acolo, sus.
N-as cobori intre oameni.
Ei sunt zgarciti si vor totul de la altii.
Dar cu ce raman?
Cu nimic. Poate… doar cu iluzii.
Caci toata viata-i o himera.

Poate ca-n vecinatatea mea, ar veni o alta stea.
De ce nu? Am putea straluci vesnicii pe cer.

O, vreau sa fiu o stea!
O stea alba, usoara, ca un fulg de nea.

Dar vreau sa si traiesc!
Vreau viata, vreau fericire

Dar sa nu ma mai gandesc.
Si sa nu ma amagesc.
Toate nu pot fi deodata.
Poate da. candva, odata….

Aceasta poezie i-am scis-o tatalui meu, pe carel iubesc, pe 5.12.1988.
As putea incerca sa ghicesc ce era in spatele acestor versuri. Dar nu vreau.
Azi as scrie poezia putin altfel, as schimba poate cateva cuvinte. Dar nici asta nu vreau. Pentru ca tocmai contradictiile sunt cele care te pun pe ganduri.

Am gasit poezia intr-o mapa, pastrata cu grija, pe o foaie ingalbenita. M-am revazut copil fascinat de povestea piramidelor, de univers. Intotdeauna m-am intrebat ce e dincolo de univers? Si ma intreb si acuma… pentru ca daca universul e in expansiune, ceva trebuie sa se contracte, sau e in expansiune undeva. Universul e 99% vid. Asta inseamna ca exista concentrari de materie in diferite zone care se extind si apoi se contracta? Dar tot universul e in expansiune… Aceasta ecuatie n-am rezolvat-o niciodata. Poate candva, altadata…

m-am revazut copil trezit din calatorii interstelare, intrebari filosofice si existentiale, cazuta in apa si revenita akasha. In mod ironic, si nu lipsit de insemnatate e “coincidenta” ca parasesc casa in care m-am nascut, il iau pe tata dupa mine, si incepem o noua aventura.

Incheiem un an controversat, greu. Unii am avut de infruntat probleme personale, altii economice, sociale, familiale. A fost un an dificil, dar pentru mine a fost un an ca niciun altul! Eu m-am regasit. M-am redefinit. Contrar tuturor asteptarilor sunt linistita, fericita. Sunt multumita si recunoscatoare pentru tot ceea ce am – familie, prieteni, casa, servici, blog si, inainte de toate, experiente, din care am invatat sa invat si care m-au facut sa INTELEG. Ca viata e o himera, si ti-o faci precum ti-e voia, si sufletul si inima!

Va doresc tuturor un an mai usor. Un an in care sa realizati ca forta e in voi si ca nu aveti nevoie de nimeni care sa va spuna ce sa faceti, cum sa faceti pentru ca asta ar insemna sa renuntati la liberul arbitru, sa va lasati manipulati dupa viata, viziunea si in scopurile altora.

Va doresc sa intalniti oameni care sa va fie alaturi, sa va ajute, sa va sustina visele fara a vrea sa vi le schimbe!

La Multi Ani!

Standard

One thought on “dedicatie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s