sa facem ceva!

bogatie… saracie…

Ia-i bogatuluil bogatia si va crede ca nu mai are viata! Pentru ca omul bogat se identifica cu averea, epateaza, pentru ca nu e niciodata suficient de bogat daca ceilalti nu vad asta, pana cand nu il considera bogat. Pentru asta trebuie sa-si afiseze bogatia prin masini, case, marci de haine, incaltaminte, telefoane. Cat mai multe, cat mai scumpe, astfel incat sa fie dintre cei cat mai putini care si le permit. Si apare minunatul sentiment de aparteneta la un club foarte-foarte select. Incalzeste ego-ul, mandria, impinge la gesturi caritabile – cadouri, atentii pentru cei nu atat de “norocosi”. Dar vai, aceste gesturi minunate nu sunt decat gesturi meschine, caci ascund in spatele lor nevoia de recunoastere a imperiului de lucruri colectionate si capacitatea de colectionare.

Aceste gesturi ar trebui indreptate catre cei care au nevoie, catre cei cu-adevarat saraci si care in loc de admiratie simt recunostinta pentru un oricat de mic ajutor. Dar o recunostiinta tacuta nu e hrana pentru ego.  Si aleg sa treaca pe langa ei, sa inchida ochii fata de nevoile si suferintele lor. Doar pentru ca ultimul strop de umanitate din ei sa nu genereze cumva un sentiment de culpabilitate, sau pentru ca oricum nu au nimic de castigat daca le arunca o privire sau un banut (exceptand situatia in care sunt in compania cuiva care trebuie sa-i vada si sa-i aprecieze pentru generozitate!)

Si oricata avere ar aduna aceasta nu le aduce fericirea. Se produce un derapaj, sau o suprapunere: ei nefiind fericiti cu ce au cred ca trebuie sa aiba mai mult, si  mai mult, si astfel se pierd intr-o lume materiala. Cand ii vad pe altii bucurandu-se rad ironic, pentru ca nu inteleg cum altii fara averea lor pot fi fericiti, ii desconsidera pentru ca nu au ajuns la gradul lor de nevoi, si atunci sunt, evident, usor de multumit.

Dar am tot respectul pentru cei ce au si impart cu cei nevoiasi din dorinta de a ajuta, si pentru ca nu pot trece nepasatori pe langa semenii care se lupta cu saracia. Acesti oameni sunt cei care si-au castigat bogatia prin munca si calitatile sufletului , pentru ei va fi mai important sa poata ajuta decat sa arate ce au, sunt fericiti pentru ca stiu sa daruiasca si sa primeasca!

Pe partea cealalta, ia-i saracului saracia si nu va mai avea de ce se plange. iar saracul se identifica cu saracia sa, este subiectul despre care poate vorbi in orice moment si cu oricine e dispus sa asculte sau sa impartaseasca din problemele sale.  Poate fi sarac lipit pamantului sau poate avea chiar o mica avutie, dar el e mereu sarac. Pentru ca principala sa ocupatie e de a se plange, de a se uita zefmeitor si denigrator la semenii mai avuti, pe care ii fac hoti, corupti, indiferent de cum si-au agonistit averea. Ei traiesc cu o ura mocnita fata de toti cei care au orice in plus fata de ei. Sunt invidiosi pe cei ce au, se uita doar ca au, nu si ce fac pentru asta.  Sfarsesc prin a cersi, pacali si fura pentru ca asa cred ca fac ceilalti (cei bogati), sau pentru ca asa e cel mai usor. Nu inteleg ca a-i copia pe altii nu duce la acelasi rezultat, in primul rand pentru ca nu copiezi ce face, ci ceea ce crezi ca face!

Dar am tot respectul pentru cei saraci care reusesc ca in putinul lor sa gaseasca puterea de a rade, de a se bucura de clipa, de viata. Carora nu le pasa de cat au altii, nu se compara cu ei, nu se vaita, nu se confunda cu saracia lor. Constientizeaza, poate, ca isi duc existenta asa cum si-au creat-o, si ajungand sa inteleaga legile universului intr-un mod profund isi vor  depasi conditia.  

Fie bogati, fie saraci sunt printre noi OAMENI care daruiesc din putinul lor, sau din averea lor, au mereu o vorba buna si de incurajare sincera, si primesc inapoi, ca noi toti, inzecit tot, si bun si rau, din ce dau.

A fi fericit nu e ceva material, tine de suflet, de abordare, si pentru a demonsrta acest lucru, in functie de soarta ce ne-am acceptat-o prin venirea noastra pe Pamant, atat bogatia cat si saracia pot ajunge  la extreme in viata noastra.  Si nu conteaza cat de saraci sau bogati suntem, conteaza ce invatam din asta!

Bogat sau saraci, hai sa invatam sa daruim!

…si atunci, asa ceva nu va mai exista niciodata:

Standard

One thought on “bogatie… saracie…

  1. tudor says:

    khan, macedon a plecat cu mainile goale. arata ca nu luam cu noi nimic in mormant, indiferent cat am construit sau agonisit. lectia nu e ca avem totul, ci dimpotriva – ca pana la urma nu avem nimic material care sa reziste dincolo de noi.
    vorbesti de varietatea speciilor ca de o bogatie – verietatea nu inseamna neaparat bogatie! avem specii in numar finit si exemplare tot mai putine din fiecare specie. desi descoperim tot mai multe, de fapt suntem mai saraci cu fiecare clipa care trece.
    cat despre creatie, daca zici ca ne vine de undeva, atunci momentul creatiei este momentul mortii ideii vii din care s-a nascut. creatia presupune o materializare a ideii si insasi materializarea opreste orice evolutie. si astfel ideea dinamica, perfectiunea adaptativa ingheata pe veci intr-un tipar pe care i l-am intrevazut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s