contemplari

gaudeamus igitur!

Sa ne bucuram, asadar!

Bucura-te de viata! Pentru ca ti-a daruit-o Universul, Dumnezeu!

Bucura-te asa cum e pentru ca e asa cum ai modelat-o. Ai modelat-o cu ganduri, cu fapte, cu dorinte…

Nu mai spune „de ce sa ma bucur in viata?”, pentru ca atunci si lucrurile frumoase si bune ce la ai vor fi alungate de la tine, pentru ca Universul va intelege ca nu-ti aduc nicio bucurie, ca nu ti se potrivesc.

Chiar daca esti in intunecimea existentei gaseste-ti firicelul de lumina care sa te ghideze, care sa te ajute sa fii fericit, si apoi lumina va veni din ce in ce mai puternic catre tine. Dar daca tu nu vrei sa vezi lumina, vei ramane in intuneric…

Poate ai un acoperis deasupra capului si nu trebuie sa stai intr-o cutie de carton, in parc!
Poate ca ai ce manca si nu trebuie sa stai cu mana intinsa!
Poate ca cineva te iubeste, si sufera alaturi de tine, si e trist ca nu stie cum sa te ajute!
Poate ca ai un servici si ai pe ce cladi traiul de azi pe maine!
Poate ca ai prieteni care sa te asculte!
Poate tocmai ai intalnit pe cineva care-ti poate schimba viata!

Apreciaza ce ai, si Universul va sti asta, si-ti va da mai mult din ce-ti place. Fii recunoscator pentru greutatile ce le intampini: te fac mai puternic!

Daca te strambi la toate, peste tot vezi probleme, si intorci spatele Fiintei? astfel si ea iti va intoarce spatele, caci daca nu ai nevoie de ea iti respecta dorinta! Dar va astepta cel mai mic semn de la tine pentru a te lua in brate si a te ajuta.

Nu poti controla Universul, dar poti decide cum iti traiesti viata. Universul e iubire, e armonie, e compasiune. Esti parte din Univers, respiri in Univers, cresti in Univers!

Mai trebuie sa insist cu intorsul spatelui si cu acceptarea cu sufletul deschis al creatiei?

Standard

2 thoughts on “gaudeamus igitur!

  1. carmen says:

    ti s-a intamplat tie sau ai vazut persoane din jurul tau cu ganduri mult “gandite” care au devenit realitate palpabila si care nu au bucurat pe cei ce le-au trimis in Univers?

    pentru ca asa suntem mai toti …ne plangem cand ar trebui sa radem, ne gasim motive de nemultumire si cusururi cand primim ceea ce am cerut, iar cand “oglinda” ne arata fara nici un dubiu ca suntem carcotasi, gasim scuza ca sigur situatia mea este putin mai speciala decat a altora….

    acum vreo luna am trait o experienta care ma facea sa rad cu un ochi si sa plang cu altul: intr-o anumita conjunctura am ales sa fac un bine unei persoane de la birou pe care o stiam vesnic nemultumita de ceva si am crezut ca in aceasta situatie speciala va vedea ca oamenii din jurul ei sunt Oameni, care pot face un bine cu totul si cu totul dezinteresat si ca va gasi un samburel in suflet care sa-i aduca multumire; m-am inselat: nu a vazut nimic altceva decat ca sigur se naste un complot si sigur cineva face ceva necurat etc. Am crezut ca o simt indignare in fata unei asemenea minti bolnave, dar ciudat este ca m-am bucurat ca sunt capabila sa vad o parte buna in orice si totodata am simtit tristete pentru sufletul acela care se tortureaza cu ganduri negre in orice situatie.

    pana la urma, e alegerea fiecaruia si cred cu tarie ca “mai devreme sau mai tarziu, toti trebuie sa ne trezim!”

  2. carmen says:

    Ai dreptate, am simtit de mult ori ca daca nu ma detasez ma incarc cu suferinta si problemele altora, dar imi e atat de greu sa inteleg chiar si cu mintea de ce persoana careia ii daruiesti cu inima curata ceva (nu conteaza daca flori sau ganduri sau concediu) nu simte asta…de ce nu simte vibratia ta curata?

    Stiu ca daca daruiesti Iubire primesti Iubire si nu conteaza de la cine, dar din pacate, adevarul este ca inca ma doare cand unui sentiment curat pe care il nutresc i se raspunde cu rautate.

    Si da, stiu ca nici o diploma din lume nu-ti ofera har, dar
    m-a amuzat ca acei doctori in teologie s-au semnat in prefata cartii cu toate titlurile obtinute, iar “cuvantarea” lor arata clar ca nu inteles nimic din ceea ce au citit in cartea respectiva, daca au citit-o. Am avut o perioada in viata cand siguranta asta aroganta a unora care au impresia ca o diploma te face OM m-a indignat, acum ma amuza.

    Am fost pe urmele Parintelui Arsenie Boca si la Sambata, la chilie, la izvor si la Sinaia, in casa unde a locuit cu maicutele (care inca mai sunt acolo si care ating cu sfintenie scaunul pe care El statea de obicei) si la Prislop si peste tot am simtit energia Sa. Cred ca incercam ca Toma sa ma conving de Harul Sau si plecand de la povestile Parintelui Teofil Paraianu despre modul in care a invatat de la Parintele Arsenie Boca cum sa respire cand spune rugaciunea Inimii am ajuns sa citesc despre isihasm, despre cautarea celor treziti si despre reusita celor iluminati. Mi se parea atat de greu sa ajung sa ma detasez de material, insa acum stiu ca daca doresti din suflet acest lucru, el se va realiza, chiar daca nu neaparat intr-o singura viata!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s