contemplari

viata

Viata e frumoasa, trebuie doar s-o traiesti!

Traieste viata, dar nu ambitiile ei! Traieste pur si simplu fara a te lasa perturbat de vartejuri!
Vartejurile sunt inerente, caci albia raului e pavata cu pietris, bolovani, trece prin munti, pe pante abrupte, printre stanci, pe campii … apa se evapora, se ridica deasupra pamantului, formeaza ceata… apoi se intoarce pe pamant.

Revine in rau, isi continua drumul… acelasi rau sau altul, oglindind linistit sau agitat peisajul prin care trece. Munte, deal, campie… se varsa in rauri mai mari si ajunge la un moment de pace, de liniste…

Sau ajunge intr-o mare, un ocean, unde se odihneste oglindind cerul, poate fi un val al oceanului, sau poate fi in adancuri… si cand ajunge in adancuri e in liniste deplina. Pentru ca adancurile oceanelor sau ale marii nu mai sunt tulburate nici de vant, nici de furtuna.
Poate forma chiar un ghetar, si sa ramana un cristal solid multa vreme.

Dar indiferent unde e, cum e, apa doar este… iar viata e ca apa. Orice parcurs ar lua, oriunde ar fi, e aceeasi. Este .

Dar spre deosebire de apa, noi putem sa influentam parcursul vietii! Noi putem decide daca o luam prin munte, prin cascade si vartejuri, lovindu-ne de pietre, de obstacole… putem sa ne dam seama ca nu trebuie sa ramanem in valtoarea raului… . Si sa ne evaporam (sa renuntam la ego), sa ajungem intr-o apa statatoare (sa ne contientizam omul, divinul din noi)… reflectand linistiti (meditand) sau inca influentati de exterior (furtuni ale egou-ului, ale mintii).

Apa se evapora, ingheata, se topeste… dar e apa.

Fie ca ne consumam cu fiecare gest al nostru sau al altora (ne izbim de pietre), suntem nerabdatori sa ajungem undeva si nu stim decat ca trebuie sa ne grabim (o luam printre stanci si cascade, repede, repede la vale), fie ca ne dam seama ca ne putem schimba intr-un fel (evapora), sa vedem totul cu alti ochi, din alta perspectiva – dinauntrul nostru sau din perspectiva intregului (de sus, ca nor…), sau altul (ingheta), sa gasim si sa ramanem blocati intr-un compromis (ghetar), viata noastra e viata noastra. si cred ca este singurul lucru de pe Pamant despre care putem spune ca este a noastra. nimic altceva nu posedam cu adevarat, caci pana la urma ramane aici. insa experientele ce le traim, ni le facem, din care alcatuim viata, sunt ale noastre!

Si viata e un dar, o bucurie (sa ne intoarcem la inceputuri si sa vedem bucuria parintilor cand se naste un copil, la bucuriile copilariei….). dar cumva, canda, undeva uitam bucuria, o dam la schimb cu altceva, pentru ca vrem mai repede, inainte, repede, repede, la vale…
Dar putem sa ne aducem aminte in orice moment de frumusetea ei. Chiar in valtoare putem fi picatura care se odihneste pe o frunza… si da, putem pentru ca Universul ne ajuta, in orice imprejurare, ni se intampla cel mai minunat lucru posibil. Dar trebuie sa ne aducem aminte de cine suntem suntem, de sufletul nostru, de divinul din noi! Si atunci suntem universul, suntem oceanul…

Uneori ni se pare dificil, pentru ca o schimbare de stare (forma) implica un necunoscut, si necunoscutul poate inspira teama

Nu ambitiile, nu ego-ul, nu forma sunt viata, ci energia universului, eul, care ne misca inima…

Standard

One thought on “viata

  1. carmen says:

    Eu cred ca am fost un rausor tare nervos, din acelea de munte, care se reped cu impetuozitate in stanci, insa mai cred ca am dat peste niste stanci tare cumsecade, care cu multa compasiune, m-au invatat ca drumul poate fi mai lin si ca pot ajunge la mare si fara atata involburare!

    M-ai facut sa rad gandindu-ma la mine ca la un rausor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s