interpretari

competitia… si competitia

Am invatat sa ne comparam cu toti cei din jur, si am invatat ca trebuie sa iesim cel mai bine din orice comparatie. Din pacate, oricare ar fi situatia, orice discutie are in spate, discret, un iz de competitie, de comparatie. Astfel ca, atat cei “competitivi”, cat si cei care doresc sa fie bagati in seama, isi gasesc in orice situatie sau subiect un bun prilej de a demonstra ca ei sunt cei mai cei. Pentru ca asta inseamna a castiga, si a castiga inseamna putere…

Atata timp cat viata in sine este o batalie cu cei din jur, pentru a dovedi cine esti, pentru a avansa in structurile sociale si corporate, de cand te trezesti pana la culcare te compari si incerci cu orice chip sa iesi invingator. Chiar daca e vorba de a manca un mar, a da un examen, a juca sotron, sau a asculta linistea (pardon, la asta nu participi inca…) trebuie sa castigi, si trebuie ca ceilalti sa recunoasca ca da, esti cel mai tare. Nu conteaza daca esti director, mecanic, profesor, nu conteaza unde esti in ierarhie, trebuie sa ajungi mai sus, sa fii mai tare!

Ironia insa este ca adesea nu conteaza despre ce e vorba in context, conteaza ca e o competitie. Si, ca urmare, esti inscris…

Poate fi vorba de situatii extreme, calamitati naturale, accidente, trafic, concedieri, vacante, case, masini… intotdeauna esti “cel mai tare”…

Cand e vorba de probleme, da, poti fi castigator al locului 1, pentru ca le poti exagera in trairi, in ce ai patit, si in “dar daca”… si iesi din discutie fericit pentru locul 1 in nenorocire!

Cand e vorba de lucruri ceva mai materiale, pe care le poti arata, ca masina sau casa, uneori castigi, alteori nu… asa ca manipulezi subiectul, il deviezi: muncitorii care ti-au facut casa au fost cei mai neseriosi, numai probleme ai avut, ai schimbat echipa dupa echipa…… masina ta a avut cele mai mari probleme din garantie… cei din service sunt lenesi si nepriceputi si atlele…

Daca cineva e fericit, bucuros il descalifici, incerci sa-l readuci pe firul familiar al “nefericirii” pur si simplu pentru ca nu stii ce-i aia fericire, nu stii cum sa arati ca esti “mai” fericit. Pentru ca instinctiv iti dai seama ca a fi fericit nu are grade de comparatie! Nu exista competitie in fericire, astfel ca toata pregatirea ta pentru a fi competitiv s-ar dovedi inutila, si asa ceva nu poti inghiti… nu poti chiar asa usor sa stergi dogmele, credintele, convingerile. Si cum sa fi gresit modelele tale, autoritatile recunoscute si astfel imputernicite de tine sa te invete ce e bine, ce e rau?

Sterge tot. Cauta in tine. Asculta-ti sclipirile de moment, intuitia… si vei gasi calea catre liniste, bucurie, fericire! Si te vei inscrie in grupul celor care asculta linistea 🙂

Vei recunoaste cine esti, tu cu tine si nu in comparatie cu ceilalti, si vei vedea ca orice comparatie devine inutila. Pentru ca nu exista “mai divin”, “mai suflet”, “mai armonie”, “mai mare bucurie”…

Cand nu mai exista “mai” esti ce si unde trebuie sa fii.

Standard

2 thoughts on “competitia… si competitia

  1. carmen says:

    Multumesc, am impartit cu toti prietenii mei Raiul pe care mi l-ai aratat…am zambit de la un capat la altul, pentru ca altceva nu poti face decat sa te bucuri de acei oameni minunati, care sunt una cu tine.

  2. Pingback: pudelul isteric « Oglinda Oglinjoara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s