contemplari

“pentru ca asa vreau eu”

De ce ni se pare nedrept ca cineva porneste la batalie sau lupta sau razboi doar pentru ca “asa vrea el”?

E adevarat, violenta gratuita este cea mai urata. A te lupta cu un scop pare ca are o justificare, poti incerca a-i convinge pe altii de convingerile si ambitiile tale, poti polemiza in jurul scopului. Se poate dezvolta, amplifica, modifica sau restrange. Poti negocia.

Dar a lupta doar pentru ca asa vrei aduna in jur altii care au nevoia de lupta si atat.

Dar de ce ni se pare asta totusi o mare grozavie? Si de ce ne cuprinde deznadejdea si disperarea in fata acestor manifestari? Nu le putem controla si nu le putem stavili. Nu le gasim o justificare si nici logica… de ce?

Hai sa ne vedem putin in pozitia inversa. Sa ne imaginam ca suntem parinti – asa e ceva mai usor, pentru ca parintii se confrunta zi de zi copii cu propria lor personalitate, argumente, dorinte, care uneori par a nu mai intelege niciun argument sau nicio rugaminte (asta in cazul in care recurg la o abordare pasnica)… si care este argumentul suprem pentru a-l face ce vrem noi sa faca? “pentru ca asa vreau eu!”

Nu avem timp de copiii nostri. Pentru ca trebuie sa muncim, trebuie sa socializam pentru a mentine un nivel de viata, anturaj si prieteni bine plasati. Vrem sa nu ni se fi schimbat viata, sa avem libertate si timp liber ca intotdeauna. Doar ca avem unu, doi, trei copii care ne iau din toate astea. Si nu mai avem rabdare cu ei… ne-am dorit sa-i avem – si nu vorbim de motivul pentru care ne-am dorit asta – , ne-am bucurat sa aflam ca vor veni. Dar… nu stim daca chiar am fost pregatiti pentru asta.

A avea un copil este un act de creatie suprema, e un devotament, un angajament fata de noi, de ei, de Univers. A le impune unele lucruri pentru ca “asa vreau eu”, fara explicatii, fara argumente dar cu forta il trimite in strada – peste 10-15-20 de ani. Ii transforma in ceea ce le-am aratat sa devina. Le suntem model. De ce ar creste altfel decat le aratam ca sunt oamenii mari, parintii? Invata sa se impuna, si o fac cu maretie, cu forta. Caci simt incarcatura cuvintelor si a gesturilor cand parintii disperati vor sa obtina ceva (poate doar liniste…). simt eficienta acestora. Si le folosesc.

Iar noi, in loc sa le admiram maiestria cu care au invatat cum se face, ii condamnam. In loc sa recunoastem ca ceea ce vedem porneste de la noi, ii condamnam, ii aratam cu degetul.  Si frumusetea “constructiei/ansamblului” o descoperim mai in profunzime cand cercatem ce fac cei ce se lupta fara motiv atunci cand se nu se lupta… stau si condamna lumea din jur…. Si partea mai trista este ca ei nu stiu cum e altfel, sau nu stiu ca poate fi si altfel.

Si sa nu uitam copiii nostri sunt conducatorii de maine. Ne vor conduce, ne vor spune ce sa facem, si va fi problema noastra daca nu intelegem de ce trebuie sa facem ce zic ei. Vom primi ce am dat. Inzecit.

Standard

3 thoughts on ““pentru ca asa vreau eu”

  1. carmen says:

    Am citit cu cateva zile in urma o teorie despre modul in care am fost creati si despre menirea noastra de a crea asemeni creatorului: teoria sustinea ca noi am ales sa creem urmasi asemeni animalelor si nu asemeni Divinitatii (asemeni Fecioarei Maria, am inteles eu), adica am ales calea imperecherii, cand puteam foarte frumos sa-i materializam cu forta gandului.
    Prin urmare, fara sa condamne sau sa judece, teoria respectiva constata ca daca omul a ales sa procreeze intr-un asemenea mod, atunci sa nu se mire de copii, care pleaca la drum cu ereditatea si spiritul determinate genetic. Mai mult, daca parintii au practicat imperecherea si in alt scop (placere) decat procreere si au facut-o si in timpul sarcinii, atunci cu siguranta bietul copil iese cu probabilitate foarte mare cu gene recesive.
    Interesant, insa ceva imi ramane nelamurit: este clar ca Dumnezeu a facut femeia pentru ca ea sa poarte copiii in pantece, este clar ca de ea depinde modul in care copilul se dezvolta in pantece, dar daca un copil se putea materializa altfel de ce nu ar fi inventat omul unisex? ca sa poata da Liberul Arbitru?

    • aceasta teorie mi se pare foarte bisericeasca… am citit acum cateva luni intr-un mail (genul celor trimise din grup in grup) un ghid al tinerei mirese de la inceputul secolului. ideea principala era ca sexul are un singur scop: procreerea. si sa simti placere este un mare pacat. continua cu diferite feluri in care se putea “reusi” in a reduce placerea la minim. ei bine, mie asta mi se pare mult mai animalic. sa ne uitam la caini la pisici si cu siguranta alte vietuitoare care se imperecheaza de 2 (3, 4) ori pe an, in momente si scop precis.

      atata timp cat exista barbati si femei, atata timp cat suntem complementari – yin si yang, este nevoie de amandoi in momentul in care o noua viata se naste.
      tantra este o cale, si templele antice sunt marturie ca iubirea fizica si divinul nu se exclud, se ajuta.
      dragostea fizica este un prim pas in a simti “imponderabilitatea”, desprinderea de toate conditionarile momentului, de a simti pur si simplu…
      bisericile ca exprimare a credintei si reprimare a individualitatii s-au temut de orice portita prin care oamenii isi puteau da seama ca exista ceva dincolo de iluzia realitatii. si normal ca au reprimat in orice fel posibil orice potential de manifestare, de traire a vietii.

      noi suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, avem darul creatiei. nelimitat si neingradit. de ce ceea ce cream ar fi altfel decat dupa chipul si asemanarea lui? cum am putea altera Creatia, din moment ce noi suntem Creatie? e adevarat, prin faptele si gandurile noastre influentam Universul, dar putem oricand sa ne “trezim”, sa ne intoarcem spre lumina. am putea face asta daca am fi a nu stiu cata generatie care a tot retrogradat? fiecare avem acelasi dar, aceleasi libertati.

      singurele noastre probleme sunt societatea care ne conditioneaza, scoala care ne robotizeaza, mancarea care nu ne hraneste ci ne intoxica… si ne e din ce in ce mai greu sa vedem ceva real in tpate artificiile din jur. dar e posibil! chiar si prin imperechere in scop de placere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s