contemplari

de ce nu e simplu ce e simplu?

Zilele trecute m-a intrebat cineva de ce vorbesc complicat si foarte generalizat, de ce nu vorbesc mai simplu, mai concret…

Intr-adevar generalizez… pentru ca imi dau seama ca ceea ce se intampla intr-un mod aparent izolat si care poate fi simplu delimitat ca efect al unei cauze, sau trebuie sa fac ceva ca sa aiba un anume efect, de fapt nu e atat de simplu, ca nu e deloc un caz izolat. E ceva ce s-a mai intamplat, ce se va mai repeta, undeva, candva, poate mie sau altcuiva, ca face parte dintr-un “model” mai general 🙂 decat parea.

Si asta pentru ca din putinul pe care il stiam am pasit intr-un ocean ascuns, si totusi atat de accesibil al cunoasterii, in care m-am cufundat, in care am inotat haotic, insetata sa cunosc, din toate. Fiecare idee era de explorat, de aprofundat… apoi m-am cufundat cunoastere, mi-am dat seama ca daca incerc sa inghit oceanul nu obtin nimic. Nu stiu cum “mi-am dat seama”. Probabil din limitatea mintii de a asimila cunostiinte de dincolo de modelele cunoscute pana atunci, si, instinctiv m-am dizolvat in ocean.

[Gradul de dizolvare, de dilutie, nu e insa mare – inca sunt spre malurile oceanului, vad tarmul, il simt, ma lovesc in valuri de el. Insa in acelasi timp simt adancurile sale. Le percep, dar nu am patruns in ele]

Percep generalizarea, dizolvarea in ocean ca pe o expansiune, o extindere a sinelui, ca pe o etapa obligatorie inainte de recladirea eu-lui propriu prin cunoastere si experiente directe, pentru a putea  recladi prin intelegerea si sintetizarea celor aflate, pentru a simplifica din nou lucrurile.

Daca in faza 0, in care pornim lucrurile sunt simple, succesiv acestea se complica, se generalizeaza, deschid noi si noi perspective pe care incercam sa le cuprindem cu mintea si le simtim cu inima. In faza 0 simplitatea este rezultatul unor deductii mentale, unor structuri logice, dupa faze de “imprastiere”, dizolvare, simplitatea lucrurilor se datoreaza Cunoasterii, Intelegerii unor Adevaruri mai presus de srtuctura mentala.

Cred undeva ca asta inseamna alchimia sufletului – a-l dizolva si reuni. Dizolva tot ce stii, pune-l sub semnul intrebarii si gaseste cheia pentru a putea deosebi realul, adevarul de iluzie, singur, fara ajutoare externe.  

Dupa expansiune urmand contractia, probabil ca lucrurile “generale” de care vorbesc, “generalitatile” se vor abstractiza, voi scrie un cuvant si in spate va avea mult mai multe intelesuri. Voi vorbi simplu (si foarte complicat), pentru ca voi fi ajuns la o claritate si acuratete mult mai mare de intelegere. Acum sunt cu un picior aici, unul acolo, si asta ma ajuta sa comunic pornind de la “realitatea” curenta, sa relationez cu ea, si sa-i gasesc si descriu explicatiile mai largi.

Cred ca atunci cand voi ajunge mai departe voi vorbi mai putin general, dar si mai greu de inteles. Pentru ca imi va fi greu de inteles de ce multi refuza sa vada, refuza sa faca un pas catre mai bine. Probabil ca le voi respecta mai mult liberul arbitru si ii voi lasa in pace in loc sa revin iar si iar in incercarea de a le arata cumva ca e simplu…

Pana la urma cred ca asta e paradoxul sau ironia lucrurilor: nu poti expune intr-un mod simplu lucrurile simple :). In prima faza expui mintii, si ego-ul nu ia in considerare lucrurile simple.

Standard

One thought on “de ce nu e simplu ce e simplu?

  1. Pingback: omul e ceea ce creeaza « Oglinda Oglinjoara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s