adunate-n Cale

pasind

Acum ceva timp in urma, nu mult, dintr-un impuls de moment, am inceput sa redescopar lumea (sa o vad cu alti “ochi”). S-a intamplat brusc. Am deschis o usa si m-a lovit o lumina puternica si a trebuit sa imi pun ochelarii de soare :). Si am avut un moment in care am zis “now what?” (si-acum?)

Incepusem sa aud anumite informatii. Si cand zic asta trebuie inteles ca si pana atunci imi treceau pe langa ureche, dar nu vroiam sa le aud, le negam, le respingeam pentru ca aparent imi perturbau o existenta pa linia de plutire (sau sub, dar acum nu conteaza cota). Le-am acordat ceva mai multa atentie, si eul meu a recunoscut un fir al Cunostarii, calauzitor spre Lumina. Dar, recunosc, mi-a fost teama. Pentru ca informatiile sunt multe, contrare, nu mai stii ce sa crezi…

Intr-o carte despre manipulari si spionaj am citit ca o lege a bransei e informarea-dezinformarea-contra-informarea:  cand anumite informatii clasate se scurg, vino cu multe altele, inunda media cu stiri pe aceeasi tema, apoi lanseaza si unele contradictorii, iar cand lumea e suficient zapacita si dezorientata vino cu informatia pe care vrei tu s-o creada…

Ei bine, am inceput sa aud. Dar nu stiam ce aud, in ce faca a informnarii- dezinformarii-contrainformarii am ajuns…

In plus anumite lucruri nu pot fi exprimate in cuvinte, nu pot fi descrise decat ca metafore, ca pilde, si astea sunt evident subiectiv interpretate. Eram in padure si nu gaseam drumul p care sa-l iau, dar stiam ca trebuie sa merg spre nord.

Apoi un Maestru mi-a reamintit cum identific unde e nordul :). Simplu. Natural, asculta-te pe tine. Am ras. Da, undeva stiam ca e o cheie, dar care e aceea, si cum o folosesc?  Foarte simplu… dar cum rolul Maestrului nu e sa inlocuiasca rolul institutiilor, bisericii, sefilor, profesorilor, parintilor si sa-ti toarne-n cap un Nou Mod de GAndire, ci sa te ajute sa te regasesti pe tine, nu o data m-am revoltat (impotriva nu stiu cui) vrand sa stiu mai mult, mai repede, si multe intrebari mi se intorceau putin nuantate, putin mai profunde pentru a-mi gasi singura raspunsul. Si da, nu am depasit de tot faza asta :). Sunt insa din ce in ce mai constienta de faptul ca nu poti trai prezentul daca te gandesti la altceva decat esti. Nu poti Fi daca vrei Sa Fii altfel. Nu poti ajunge in avion daca nu treci prin aeroport… si nici la logaritmi fara aritmetica. Si pas cu pas inaintezi.

Cu cat esti mai atent la pasi, cu atat drumul e mai scurt sau nu mai conteaza!

Sunt intr-un moment in care vad oceanul pe malul caruia ma joc, si uitandu-ma spre ocean vad o imensitate albastra pe care doresc sa o cunosc, sa o simt. Si poate ca m-ar cuprinde aceeasi disperare ca la inceput: cum sa fac asta? Now what?

Dar daca cineva mi-ar fi spus acum un an unde voi fi astazi, cum voi simti, gandi, ca voi scrie, ca voi sti ce e compasiunea, voi Iubi oameni pe care ii credeam dusmani sau concurenti si altele, probabil as fi zis “ei na, e minunat, dar cum, asa, dintr-odata? Ce trebuie sa fac”. Raspuns n-as fi primit. Probabil o vorba de incurajare de a privi inauntru 🙂 sau, daca mi s-ar fi spus asta, nu as fi ajuns aici, as fi fost prea preocupata de scop ca sa pasesc, prea inspaimantata de distanta ce o am de parcurs!

 Ei bine, am ajuns aici pas cu pas. Si uitandu-ma in spate, am batut ceva cale, dar drumul nu mi s-a parut asa lung…

Standard

One thought on “pasind

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s