timpul

din trafic la filosofie…

Orasul e sub troiene de zapada, traficul rarefiat si incet. Pe drumul pe care merg zi de zi spre serviciu in ultimii 2-3 ani nu cred ca am vazut vreodata vreun echipaj de politie. Pana azi. Masina, aciuita intre troiene de zapada, troiene cat masina. Pe sensul celalalt.

Am remarcat masina politiei. Am remarcat-o pentru ca cei din fata mea mergeau din ce in ce mai incet (si ma intrebam daca a fost cumva vreun nou accident…), si brusc ai accelerat dupa ce au trecut de zona supravegheata. M-a pufnit rasul. Un sir intreg de masini au franat de la 60 la 40 km/ora in conditiile in care viteza maxima e de 90 km/h… la fel cum franeaza de la 120 la 90 km/h… din reflex, la vederea politiei. Si mi-am dat seama ca doar faptul ca vezi o autoritate te face sa fii defensiv, sa te simti vinovat…

Pentru ca parintii isi ameninta copiii ca “ii ia politia daca nu sunt cuminti”, ca libertatea e mai tot timpul ingradita de o autoritate sau alta (parinte, profesor, politist etc)… pentru ca mai mereu fortam limitele libertatii noastre si traim cu gandul ca trecem limitele agreate si ca cineva ne pandeste greselile.

De ce ni se pun limite? De ce noi, oamenii, ne limitam si ne ingradim in loc sa traim in libertatea ce ne-a fost data la nastere? Ok, poate un adult poate face diverse lucruri in acord sau dezacord cu mediul, cu societatea in care a crescut (si acumulat bucurii si/sau nemultumiri). Dar un copil?! De ce trebuie sa oprim un copil care exploreaza lumea in actiunile sale?  Ati numarat de cate ori spuneti unui copil “nu”?

Ati constientizat cat de multe lucruri din cele facute de copii nu va plac si incercati sa le eliminati spunand “nu ai voie” sau “stai jos si taci”?(eventual argumentand cu “pentru ca asa vreau eu”…?) si de ce facem asta? Pentru ca avem un copil (sau doi sau trei) si de fapt nu am fost si nu suntem pregatiti sa le acordam timp din timpul “nostru”? pentru ca ne deranjeaza tabieturile de zi cu zi, tabieturi la care tinem caci sunt “ale noastre”?

Imi dau acum seama cat de absurd suna “timpul meu” :)) haha. De parca as poseda timpul! Da, de acord, timpul e timp, o ora e o ora orice ai face. Nu poti face 5 feluri de mancare sau compuneri intr-o ora… dar daca la lista pe care o ai de facut intr-o anumita perioada adaugi “lupta impotriva curgerii timpului” ce obtii? Nu ai timp si de asta. Desigur ca nu ai timp. Si nu ai avut si nu vei avea. Vei fi intr-o continua criza. Insa in momentul in care capitulezi in fata acestui lucru, lipsa timpului nu va mai fi o problema… ai de facut 100, 1000 de lucruri. Foarte bine. Le vei face. Toate la timpul lor. Vrei mai repede? Perfect, poate ca e timpul sa le faca si altcineva. Poate ca e nevoie de o noua experienta: de a-i lasa si pe altii sa faca ceva din lista…

Zilele trecute o persoana calma si distinsa mi-a reamintit (oare pentru a cata oara?…) ca “toate se intampla la timpul potrivit, e momentul semanatului si vine si momentul treieratului. Nu le poti nici grabi, nici inversa”…

Si tabieturile “noastre”. sigur, ne individualizeaza, ne intaresc si ne sustin “identitatea”. dar cat sunt ale “noastre” si cat sunt copiate dupa “modelele” ce ne plac din filme, reclame, barfe? sigur, ne ajuta sa ne definim ca persoana. mai rau e cand incep sa ne controleze. “nu am timp” pentru ca trebuie “sa-mi beau ceaiul de la ora 5 cu popeasca si ioneasca”. nu am timp pentru mine, pentru eu-l meu, pentru a ma regasi pentru ca “tabieturile” nu-mi permit.

si stiti care este paradoxul? toate astea sunt scrise de o persoana legata organic de ceas. a avea lucrurile programate si sub control erau lucruri esentiale, obligatorii pentru a dormi linistita. ei bine, am capitulat. am renuntat la dorinta de “control”, la lupta “contra cronometru”. si stiti ceva? am timp pentru a scrie, pentru a avea un blog, pentru a medita, pentru a ma re-defini ca om.

Standard

2 thoughts on “din trafic la filosofie…

  1. Florina says:

    Am revenit de sub nameti…:)
    M-as referi la concluzia de la final spunand….vin si eu din urma si spun ca renuntand incet incet la lupta contra cronometru reusesc zi de zi sa ma regasesc si culmea….reusesc sa ma indragostesc din nou….pentru ca toate vin de la sine…. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s