interpretari

turnul Babel

Ceea ce stiu din copilarie despre Turnul Babel este  legenda potrivit careia descendentii lui Noe, oamenii ramasi dupa potop,  au inceput a inalta acest turn pentru faima lor, ca vor putea ajunge la cer. Dar Dumnezeu le-a pedepsit trufia, facand ca fiecare sa vorbeasca alta limba si,din cauza multimii limbilor vorbite de oamenii constructori – oamenii sa nu se mai poata intelege intre ei, si astfel sa nu poata termina constructia.

De ceva timp incoace parca traiesc legenda turnului Babel, si am capatat o intelegere noua asupra sa.

Deci, oamenii au inceput sa faca o lucrare care sa-i reprezinte, care sa le aduca faima, recunoastere, apreciere, si, de ce nu, invidie. Creatia lor ar fi capatat valoare, si-ar fi implinit rolul prin raportarea la exetrior, prin ochii celor ce urmau sa-l priveasca, prin ceea ce acestia ar fi simtit vazand minunea.

Ego-ul acelor oameni a inceput a crea. Cu fiecare piatra pusa ego-ul lor crestea, in detrimentul scateii divine din ei. In loc sa fie o manifestarea a divinului din ei, turnul babel ar fi reprezentat un triumf al creatiei, al trufiei, al competitiei cu insusi Dumnezeu!

Si fiecare in parte si-a cultivat ego-ul, mandria, pana cand acestea au ajuns la manifestare. Si cum fiecare a uitat de Dumnezeu, acel lucru, acea energie care ii unea si ii uneste pe oameni, si au “intronat” propriile iluzii, le-au pus in rolul de calauza a vietii si a creatiei, au ajuns a nu se mai intelege. Simplu. Zidarul cel mai bun nu se intelegea cu tamplarul cel mai bun, pentru ca au ajuns a le fali cu perfectiunea lucrului ce-l faceau,  si daca unul se pricepea la amestecul de nisip, liant si ce se mai folosea, iar tamplarul vorbea vrajit de modul de taiere si imbinare a lemnului, normal ca vorbeau nu limbi, ci lucruri paralele! Cum sa inteleaga amestecatorul perfect o taietura perfecta. Erau in competitie, care e mai bun, caci ego-ul cunoaste comparatii, triumful efemerului asupra efemerului…

Dumnezeu de fapt nu i-a pedepsit – eu nu cred intr-un Dumnezeu razbunator, caci daca ar fi fost asa ne-ar fi parasit sau nimicit demult, n-am mai fi avut nicio sansa sa ajungem acolo unde suntem, cu binele si relele noastre… – nu i-a pedepsit, ci a fost izgonit. Oamenii s-au deconectat de la Divin, de la Creatie, si nimic nu i-a mai unit… nu s-au inteles, caci cum ar putea ego-ul tau sa accepte ca directia altui ego e cea care ar trebui urmata? Cum sa inteleaga ego-ul ca un om e la fel cu celalalt si nu diferit? Ca individualitatea e doar o manifestare a unitatii?!

Ei si-acum priviti afara… ce vedeti? Oameni care nu se inteleg, care par a vorbi limbi diferite… isi iau case, masini, bijuterii, haine de blana (auci pentru bietele animale a caror blana e calduroasa…), prieteni bogati, si mai bogati… cercuri politice, de influenta. “ce spui tu acolo? Habar n-ai! Stai sa-ti zic eu cum e!”

La sfarsitul zilei sunt coplesiti de probleme, de griji… pentru ca nu stiu unde sa caute, nu stiu sa ceara, nu stiu ce cauta…

Vad oameni in jur care stau la aceeasi masa, stabilesc impreuna ce urmeaza a se face in urmatoarea saptamana. Apoi revin sa discute ce au facut. Si … surpriza! Fiecare a facut altceva decat au crezut cu totii ca ar trebui sa faca.

Da, l-am uitat pe Dumnezeu. In loc sa vedem armonia, maretia, frumusetea creatiei Sale, vedem nenorocirea, saracia creata de mintile noastre avide de competitie, de fala… si asta de multe vieti/generatii pamantesti incoace…

Standard

3 thoughts on “turnul Babel

  1. Pingback: EVRIKAAA! « Oglinda Oglinjoara…

  2. Pingback: ratzushka cea urata « Oglinda Oglinjoara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s