contemplari

redescoperind lumea

In ultimul timp am constatat ca intrebarile mele incep frecvent cu “de ce”. De ce oare? :))

“De ce” este intrebarea copiilor incercand sa inteleaga lumea. Apoi, pe masura ce oamenii mari le raspund sau isi gasesc ei raspunsul (nota: desi multi nu vor fi de acord, trebuie sa spun ca a doua alternativa e de preferat), frecventa “de ce”-urilor scade. Pe masura ce copilul creste va putea suprapune lumii din jur o matrice creata de sine, de mintea sa si de educatie (i.e. dogmele ce i-au fost insuflate si pe care, in anii de scoala, a trebuit sa dovedeasca ca si le-a insusit).

Asa ca intrebarea adesea e inlocuita ce “eu stiu”, nu trebuie sa intreb, si daca intrebi, raspunsul reprezinta un Adevar, si nimeni nu are timp de explicatii. 🙂 “fa cum iti spun eu” si gata.

Parca si aceasta intrebare rezoneaza cu ceva din argumentatia parintilor. Cand nu mai exista motive, exista supremul “pentru ca asa vreau eu”.

Faptul ca la multi ani dupa copilarie intreb mai mereu “de ce” imi da prilejul sa (re)descopar lumea si legile ei. Si pot face asta pentru ca redescopar lumea fara a pleca de la ce stiu, sau nu incerc sa integrez raspunsurile in matricea dogmelor si orgoliilor. E un nou punct de vedere asupra lumii, in care nu ai limite sau reguli ale jocului, e un nou univers ce se deschide, in care creaturile fantastice exista, in carne si oase, exista ca manifestari ale oamenilor – unii sunt monstruosi ca ciclopii, harpiile, demonii etc, altii sunt luminosi ca elfii, gnomii, sirenele si tot asa.

E un univers in care puterea gandului oa locul puterii banului, in care cuvantul putere capata sensul de forta, de intensitate a perceptiilor,. Gandurile se materializeaza, fericirea nu are legatura cu cosul de cumparaturi sau cu hainele din dulap, telefonul din buzunar.

E un univers in care cuvintele au “adancime”, poti simti noima a “mai intai a fost cuvantul”. E un univers al oglinzilor paralele, al aceleiasi imagini replicate la infint, si o scimbare in oricare dintre ele se propaga … si un sir de oglinzi este un fractal pe langa alti fractali.

Cu “de ce” si “cum” ajungi sa cunosti un Univers, ajungi sa te cunosti pe tine. Gasesti raspunsuri, lumi.

Poti fi uimit de ce descoperi, si lasa intensitatea momentului sa te cuprinda. Natura este un domeniu nesfarsit de lucruri uimitoare. Trebuie insa sa “vezi”, sa “intelegi” altfel decat cu tiparele mintii. –

– si apropo, tiparele mintii se schimba, se muleaza pe ceea ce ai aflat, ceea ce ai invatat cu sufletul. Si astfel echilibrezi relatia suflet-minte!  

Dar, mai e un motiv pentru “de ce”-uri… uneori imi dau seama de inutilitatea unor lucruri… incerc sa aflu de ce trebuie sa fac, sa stiu, sa inteleg ceva. de ce sa-mi ocup mintea si timpul cu lucruri inutile?

provocarile sunt asa: este sa te intrebi din cand in cand “De ce”, doar asa, iar apoi sa gasesti un raspuns dincolo de cel ce-ti vine automat in minte, rezultat al modelelor create pana acum. sau, incearca sa gesesti mereu un alt raspuns!

Standard

2 thoughts on “redescoperind lumea

  1. bogdan says:

    Doresc sa evidentiez un aspect mai putin placut al copilariei la un nivel putin mai inaintat, scolar: existenta dependenta de ”cei mari”, cu tarele ce rezulta de aici. Pentu a fi sintetic redau numai un citat: „profesorii se mulţumesc să rezume ce-au învăţat în tinereţea lor (când credulitatea le era trăsătură aproape vitală, n. ns.) şi, mai ales, cele ce nu le tulbură micul lor univers mental în echilibru” (Jung, în Convorbiri cu M. Eliade, Jurnal) – acest citat este imaginea vie a ”capacitatilor” celor ”mari”.
    Toata lumea iti spune ce sa faci si ce e bine pentru tine. Nu vor ca tu sa’ti gasesti propriile raspunsuri. Vor ca tu sa le crezi pe ale lor – DE CE (ca tot e intrebarea cheie a articolului)? Pentru ca poti trai o viata intreaga fara sa fii treaz, ceea ce ne este specific.
    Renumitul G. K. Chesterton spunea ca “suntem cu totii pe drumul azilului” – foarte vizibil din multe aspecte, insa ramana pe coordonate scolare: cum dezvolta institutia scolara aptitudinile individuale? NU o face. Doar ceea ce este specific/necesar societatii este varsat in creierele celor ce studiaza.
    Insusi Socrate spunea ca invatatura este o flacara ce trebuie mentinuta vie, iar nu un vas ce trebuie umplut. Inca de mic mama mi-a spus acest lucru cu propriile-i vorbe, ea necitind pe marele filosof (iar eu am retinut!): te duci la scoala sa ti se dea cu lingurita; trebuie sa ajungi sa vrei cu polonicul.

    Aceasta raportare la copilarie se observa si din relatiile cu ceilalti: mi s-a reprosat la lucru ca sunt prea natural – se pare ca acest atribut ce defineste copilaria unui suflet supara stereotipurile mintilor false, bolnave de raporturi neesentiale si practici depersonalizante. Insa diabolicul face parte si el din firescul vietii.

    Am fost dispeptic in ce am scris; dorind sa spun multe si de finete am preferat o privire sinoptica, chiar daca liantul ideilor nu s-ar manifesta. Dar conteaza asta? Oricum ne hacuim reciproc, ne ghidam dupa cele externe noua, fara a ne adulmeca unii pe altii pentru a ne descoperi ca si spirite.

    Ca un motto al celor de mai sus frumos a relatat cineva: “moartea nu inseamna tristete. Lucrul cel mai trist e faptul ca majoritatea oamenilor nu traiesc deloc”.

    P.S.: Petre Tutea spunea ca DE CE-ul trebuie sa ne fie calauza in viata, dar numai daca are si un final. Iar Eliade puncta exemplar: “Scepticismul fecundeaza cand e sincer si provizoriu, disciplinat si metodic, dar irita cand e bagatelizant si mediocru” – deci iata ambele laturi ale actiunii.

    DIXI ET SALVAVI ANIMAM MEAM.

  2. cosmin says:

    Raspunsul la intrebarea Corinei…. este in “Catcher in the Ray” by JD Salinger…este cea mai frumoasa carte despre copilarie si despre cum poti sa ramai copil…chiar si la scoala 🙂 si mult dupa

    Spor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s