contemplari

gronc-ul

In vacanta de saptamana trecuta ne-am invrednicit sa plecam cu masina. Asta inseamna apropae 2 zile de drum in care copilul trebuia sa aiba diverse ocupatii ca sa nu intrebe din 5 in 5 minute, precum picatura chinezeasca ,“mami, dar noi cand ajungem?”

Ne-am jucat, am citit, am povestit… si la un moment dat mi-a venit ideea de a crea noi povesti. Sa nu mai redam povesti cunoscute, ci pe rand sa spunem ceva nou. Albert a impus oarecum niste teme/personaje, gen cavaleri sau pompieri, si ce mai vroiam eu.

Inceputul a fost destul de stangaci, ideile venind rar,in pauza de liniste de dupa cate o fraza :), dar apoi ne-am “intrat in mana”. A inceput povestea Cavalerului Stejarel care a salvat-o pe printesa din ghearele balaurului si a piticului rautacios care o rapisera, personaje care evident ca au fost umplute de sange si facute bucati (avem un copil foarte razboinic si luptator; dusmanul e eliminat pana la ultima suflare)

Povestea lui a fost completa – introducere, intriga, punct culminant, deznodamant… violenta.

Si a venit randul meu… i-am spus o poveste cu un Gronc. Ce e un gronc? Habar n-am, dar va spun povestea si voua…

Intr-o padure frumoasa, langa un lac, traiau niste spiridusi colorati si luminosi. Erau rosii, portocalii, galbeni,verzi, albastri, mov si indigo. Spiridusii traiau foarte fericiti, cu indeletnicirile lor, munceau impreuna, vorbeau, se distrau, isi spuneau unul altuia ce au mai trait, ce au mai exprimentat. Cei rosii stiau sa umble cu focul si asigurau mijloacele de baza dde trai – faceau oale, unelte; cei portocalii se jucau cu copiii, dar si ascultau dorintele celorlalti spiridusi, ii sfatuiau si apoi le transmiteau celor galbeni, care prin puterea luminii soarelui le indeplineau; cei verzi erau vindecatorii-vraci, cunosteau planetele padurii , cum sa le foloseasca pentru a face potziuni vindecatoare si datatoare de forta; cei albastri cunosteau apele si vietatile acvatice, stiau a face barci si a pescui, precum si a spun povesti seara, cand toti se adunau in jurul focului; cei mov puteau vedea lucruri pe care ceilalti mai greu le observau, si erau cei care ii sfatuiau pe ceilalti cu privire la vreme, la activitati, si despre sanatate; cei indigo erau inteleptii tacuti, care erau mereu langa ceilalti spiridusi, vorbeau putin, insa cuvintele lor erau mereu pline de invataminte.

Ei bine, in mica lor comunitate in culorile curcubeului poposi intr-o zi un gronc. Acesta se minuna de viata in padure, urmari indeaproape viata spiridusilor, si intr-o seara le spuse: mai spiridusi colorati si luminosi, eu va urmaresc de ceva vreme, si am vazut ca sunteti foarte priceputi in ceea ce faceti, si permiteti-mi sa va dau un sfat, din lumea din care vin: daca voi va grupati rosii cu rosii, verzi cu verzi, albastri cu albastri si tot asa, o sa puteti munci mai cu spor, caci nu veti mai sta atat de mult de vorba, nu va veti incarca cu lucruri care nu va ajuta, si veti putea face stocuri din ceea ce faceti! Spiridusii au zis ca e o idee buna, si-i urmara sfatul.

Si, intr-adevar aveau acum mai multe unelte, mai multe potiuni vindecatoare, mai multe barci… le puneau deoparte, si munceau mai departe. Pana intr-o zi seara cand s-au adunat in jurul focului si si-au dat seama ca ei nu mai comunicau decat cei rosii cu ce rosii, verzii cu verzii etc. altfel nu mai intelegeau problemele celorlati, dorintele, povestioarele fiecaruia. Cel mai greu le era celor galbeni, care ajutau la implinirea dorintelor, iar acum dorintele devenisera ciudate, contradictorii… Si atunci cei intelepti au grait: “trebuie sa mergem la gronc, sa-l intrebam cum refacem armonia si comunicarea in padure”

Zis si facut. Spiridusii au pornit in grup, fiecare cu priceperea lui in cautarea groncului sfatuitor. Cei rosii facusera uneltele care le deschideau drumul prin paduri si campii, cei verzi adusesere potziunile energizante, cei mov dadeau directia, cei portocalii detectau pericolele, cei galbeni, mai puternici mergeau in fata. Si mergand ei asa, au inceput sa vorbeaca, sa se apropie unii cu altii, sa comunice.

Si chiar cand au ajuns in fata pesterii unde era groncul, s-au oprit pentru a stabili cum sa intre si, deodata si-au dat seama ca nu mai au nevoie de sfatul acestuia, caci pe drumul pana la el au inteles ca doar impreuna pot face lucrurile cele mai frumoase, si nu conteaza cat de luminos e rosul, portocaliul, galbenul, verdele, albastru, movul sau violetul daca nu e langa celelalte culori.

Au intrat totusi. L-au gasit pe gronc, si i-au multumit ca i-a ajutat sa inteleaga ce lucru minunat aveau in mica lor comunitate, dar de care nu au fost constienti pana cand nu l-au pierdut. Si i-au mai multumit ca nu a plecat departe, astfel ca au putut pleca in cautarea sa, regasindu-se, si reunindu-se.

Si atunci, din punctul in care erau s-a inaltat un minunat curcubeu.

Standard

2 thoughts on “gronc-ul

  1. ab says:

    Neata.
    Mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa-mi scriu opinia. Am mai avut astfel de tentative, dar simteam cumva ca parerile mele pamantene si pragmatice ar rapi din farmecul acestor povestiri ale tale.

    Paul are dreptate. E foarte misto povestea. Insa cred ca ai aflat cu aceasta ocazie cum suntem influentati, chiar fara sa ne dam seama, de ceea ce ne inconjoara, atunci cand trebuie sa dam frau liber imaginatiei.

    Scenariul 1. Imagineaza-ti spiridusii luminosi la o inaltime de 3m si cu un ten albastru, cu coada ce le foloseste drept link si ai o poveste de 1,5 miliarde de $ incasari in Box Office.

    Scenariul 2. Sau imagineaza-ti spiridusii ca pe niste oameni ce-si marcau importanta in comunitate prin coifuri cu pene si piei de animale vanate. Oameni ce traiau in perfecta armonie cu natura si nu consumau decat pentru a trai. Karl May m-a fascinat irecuperabil cu acea lume cand eram mic.

    Scenariul 3. Imagineaza-ti o organizatie in care CEO-ul pune ordine in activitati si ii grupeaza in departamente ce devin eficiente, dar independente si astfel organizatia isi pierde sufletul, dar produce bani.

    Pot fi acuzat de ce spuneam la inceput: pragmatism. Imi cer scuze pentru asta. Povestea este minunata si atat de putin ne-ar lipsi sa o facem adevarata, insa ma tem ca depinde de toti si de fiecare in parte pentru a crede in ea.

    Sa ai o duminica cum n-ai mai avut!

    • bine-ai venit si multumesc! 🙂

      suntem cu totii groncsi si spiridusi, pragmatici sau visatori, constienti sau nu de asta!
      e o duminica minunata, parca am prins aripi in curcubeu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s