contemplari

comunicare

Peste tot in jurul nostru gasim titluri, sfaturi, cereri etc de comunicare: cum sa comunici cu ceilalti, cum dobanesti abilitati de comunicare, cum devii un bun ascultator, si tot asa: sa fii un sef , un coechipier bun.. .

Privind aceste lucruri devine foarte clar ca din ce in ce mai multi oameni au probleme de comunicare cu alti oameni; ca nu mai exista comunicare. Toti vorbim, nimeni nu asculta. Daca asculta, nu are prea multa rabdare, trage repede o concluzie, un diagnostic, si urmeaza sa-si expuna propria teorie referitor la ce ai povestit sau patit… toate lumea cere (dar nu prea stie exact ce, si nici cum s-o faca), prea putini daruiesc. Si culmea, cand daruiesti pari usor ciudat, esti privit cu neincredere. In loc de un “multumesc” deschis si sincer, auzi un”ah, nu era cazul” – insa totusi accepta ce ii oferi, cu stinghereala, oricum, mai bine decat un sec ”nu , multumesc” si argumentatia din spatele nu-ului…

Ne-am destramat. Suntem fiecare dintre noi izolat de ceilalti, fiecare pe insula lui, aspirand sa ajungem pe insula celuilalt, insa cand ajungem acolo ne dam seama ca nu ne intelegem , ca in continuare vrem altceva, tot nu suntem multumiti.

Comunicarea a devenit un mister, un tabu, ceva greu de inteles.

Citesti carti, mergi la cursuri, participi la “workshop-uri”, jocuri de rol. Inveti sa faci teatru.

Dar ce a fost comunicarea? Initial trebuie sa fi insemnat acelasi lucru cu “conectare”, a ajunge la aceeasi frecventa, acelasi nivel de intelegere cu cel din fata ta sau de langa tine sau din spatele tau…

Si iata de ce nu ajungi la o comunicare veridica insusindu-ti studii si sfaturi si urmand sfaturi despre comunicare. Comunicarea e similara cu meditatia. Poti incerca a o descrie in cuvinte, dar pana ce nu o simti este ceva mecanic. De fapt la fel e si mersul pe bicicleta, condusul, inotul – daca citesti in carte cum se face, nu inseamna ca nu cazi prima data urcandu-te pe bicicleta…

Poti invata chineza, dar asta nu te face chinez… nu vei gandi si simti niciodata ca un chinez, astfel ca desi va intelegeti cuvintele, nu veti intelege adevaratul sens al acestora.

Eu am facut o greseala: din dorinta fara limite a ajunge sa comunic cu cineva anume, de a ma intelege cu aceasta persoana, si esuand iar si iar. Am inceput a deveni ca acea persoana. Pentru ca am considerat ca astfel vom ajunge sa vorbim “aceeasi limba”. Si nu am reusit. Si m-a durut si inca ma doare. Pentru ca nu avem aceeasi intelegere a lucrurilor, pentru ca doar eu am incercat sa umblu in papucii celuilalt, si in comunicare e nevoie de doi…

“priveste o floare de mac fara a o vedea ‘floare de mac’. Priveste-o si atat”. Fiecare intelegem altceva dintr-o simpla fraza. Se va numi ca am ajuns sa comunicam cand cu totii vom intelege acelasi lucru. Dar fiecare va trebui sa ajunga la acea inteleger anume din dorinta sa, si pe calea sa. A incerca sa fii ca un altul este irosire. Irosire de orice – timp, energie, suflet.

Nu e nevoie sa te schimbi, nu e in regula sa te schimbi, dar trebuie sa te definesti tu. Tu cu tine, nu in comparatie cu altii! Apoi ramai tu, cu o noua sau alta deschidere.

Partea minunata a lucruriloe este ca incet – incet se refac “grupuri” de prieteni, de oameni care par a fi ajuns din nou la un limbaj comun, la un nou mod de a comunica, oameni care se cunosc, care nu mai au nevoie de relationare si polaritate pentru a se cunoaste. Si nici de carti.

Ceea ce cautam este de fapt cunoasterea noastra. Caci aceasta cunostere va rezolva toate problemele noastre si ale omenirii.

Parafrazand ceea ce Goethe spunea „nu lumea zeilor a dispărut ci capacitatea simţurilor noastre de a-i vedea, capacitatea simţurilor noastre de a-i percepe”, eu zic: „nu comunicarea a dispărut ci capacitatea simţurilor noastre de a intelege, de a vedea, capacitatea simţurilor noastre de a percepe.“

Si, ca incheiere: raspunsul la toate intrebarile noastre este pe frontispiciul templului din Delphi “cunoaste-te pe tine insusti si vei cunoaste tot universul.”

Doar ca pentru a vedea frontispiciul trebuie sa ridici ochii din pamant:))

Standard

One thought on “comunicare

  1. carmen says:

    Ai vazut filmul recent “Confucius”? mie mi-a placut, intotdeauna calea a fost aceeasi, dar din pacate si oamenii la fel de amestecati ca si pana acum si comunicarea doar cu titulatura de comunicare…cine a avut urechi sa auda, a auzit…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s