contemplari

ce am fost si ce-am ajuns

Ce mai e asa cum am invatat ca ar trebui sa fie?

Bunele maniere?

Moralitatea?

Respectul pentru ceilalti si pentru ce avem?

Prietenia?

Relatiile de familie?

Valorile?

Poate astea-s cuvinte prea generale… hai sa vedem in viata de zi cu zi. Lucram in spatii “organizate” alaturi de colegii nostri. Teoretic suntem un grup – mai mic sau mai mare de oameni care au un scop sau macar ocupatie  comun/a, intr-un spatiu limitat. De cate ori 2 oameni se intalnesc, se saluta. Unii se saluta de mai multe ori pe zi, zambesc, unii chiar se intreaba in fuga ce fac, cum sunt. Sunt unii ins cu o privire intunecata, sau goala, care se uita prin tine si nu zic nimic… de cateva ori i-am salutat eu, dar nu s-au sinchisit sa raspunda… barbatul saluta femeia, cel tanar pe cel mai in varsta, cel mai mic in rang pe cel mai mare etc… probabil, in cazul meu, suntem prea multi si salutul consuma energie…

Mai stiti ca se mesteca cu gura-nchisa, ca nu se gesticuleaza cu tacamurile, ca nu intrerupi doi oameni ce sunt intr-o discutie?

Moralitatea…. scopul scuza mijloacele s-a scos din contextul initial si a devenit motto in ceea ce fac cei mai multi. Poate fi usor adaptat: banii scuza mijloacele. Pai si daca banului, materialului au ajuns la astfel de rang unde a ramas frumosul, armonia, intelegerea intre oameni?

Fiecare-si urmareste scopul, isi “sapa” sefii, isi “toarna” prietenii, musca mana ce-i da de mancare. Chiar de cineva pare sa te ajute, sa-ti dea un sfat, de cele mai multe ori e pentru el – fie e o chestiune de ego, fie de interes material care poate sa nu se desluseasca prea clar de la inceput. Toti vor sa controleze ceva! Vor sa-si controleze propria viata, urmand pasii invatati din carti sau dascali-roboti, devin frustrati ca nu merge. Dupa pasul A combinat cu B si urmat de C nu s-au imbogatit!!! Arunca la gunoi tot ce au invatat, fura, inseala, incearca sa-i controlozeze pe altii. Cum credeti ca au ajuns conducatori/sefi cei cinici, lipsiti de scrupule si omenie (am tot respectul pentru exceptii!)? ajung exploatatori ai altora din disperare ca nici macar viata lor nu o inteleg. Au ajuns in varf, dar sunt mai mizerabili decat la baza. Si nu trebuie sa ajunga prea sus pentru a simti gustul puterii…

Respectul… totcmai ce aruncam mai sus la gunoi tot ce am invatat. – uneori e chiar bine, dar sa nu exageram…  si va dau un singur exemplu: inteleptii comunitatii, care erau pe vremuri cei mai in varsta. Ii respectam? Nu, pe strada ii imbrancim ca merg prea incet, sau ii claxonam si gesticulam. Mai auzim cate un “stai acasa, ca te cauta moartea”.

Cati prieteni aveti? Cat de des va vedeti cu ei? Cat de des va vedeti cu oameni care ar putea sa va ajute in cariera? Daca aveti de ales intre a iesi cu prietnul Gica sau cu seful ce v-ar putea promova ce alegeti?

Familia… despre cate divorturi si cate familii fericite puteti povesti? Neintelegerea a intrat in normalitate odata cu mediatizarea (la fel ca multe altele).  Nimieni nu se mai straduieste sa refaca acea traire de cand a spus “Da!”. Ce sens are? Asta-i viata, oamenii se mai si despart…

Am o noua teorie: Rangul mic distruge rangul mare. E vorba de rang social sau profesional. Am ajuns sa inteleg sistemul de caste, si sa-l respect. Caci un om greu isi depaseste conditia. Poate intra in familii nobile, poate ajunge bogat, poate ajunge conducator. Dar daca el insusi in interior nu se schimba, e rau. Caci ajuns in familia nobila cu obiceiurile sale, cu mentalitatea sa, nu se va acomoda, va incerca sa-i strice pe ceilalti. Si e mult mai simplu sa strici decat sa cladesti. Ajuns in varf isi promoveaza mediocritatea.

Isi face un palat si-l decoreaza cu lucrurile din bojdeuca (ati vazut pozele cu casa marelui latifundiar al tarii sau cu palatele unor anume comunitati? Au bucataria utilata cu ultimele gaselnite ale tehnologiei, si gatesc intr-o incapere de-alaturi pe un aragaz simplu…)

Mai bine-ar sta unde-i e locul… sa ajunga sa-si Cunoasca locul si apoi sa iasa din cochilie.

PS in cele de mai sus nu m-am referit la cei ce suntem pe acest blog. Insa din pacate suntem aceeasi specie, ar trebui cu totii sa fim Oameni, si avem dificila misiune de a-i ajuta pe ceilaltii.

Un proverb zen care spune ca “daca ceva e simplu, e deja facut”

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s