adunate-n Cale, contemplari

incredere

O experienta pe care am constientizat-o de curand pana la capat este cea a trairii vietii facand parte din procentele mici.

In urma cu ceva timp – nu mult, dar pare a fi o vesnicie – am exeperimentat cum e sa te incadrezi in “procentele mici”. Cu alte cuvinte, cum e sa fii exceptia de la regula. Si nu a fost un element, ci mai multe succesive in care am fost dincolo de “normalul” dovedit de statistica.

O fi fost bine? O fi fost rau?

Atunci a fost rau. Din multe puncte de vedere, si ma refer la rau resimtit personal, la suferinta, regrete… un abis in care cazusem sau ma aruncasem de ceva timp, (nu-mi dau seama ce si cum), spre al caror intunecimi ma indreptam cu viteza, insa inainte de a ma prabusi si face bucati am prins firul Credintei, am trait un moment de abandon in fata vointei Divine, care nu m-a lasat sa pier ci sa gasesc drumul catre Lumina. Si intr-un mod miraculos intunericul a disparut. Firul de care ma tineam lumina si-mi arata calea spre iesire. Am iesit din abis si am privit inapoi: acesta disparuse.

Si iar m-am simtit ca si cum provocam statistica 🙂 fortand sa fiu exceptie de la reguli.

Am ajuns sa Inteleg ca regulile nu sunt “realitatea” mea, ca nu sunt un model ce se inscrie in probabilitatile iminente. Sunt altfel, si NU AM NICIUN MOTIV SA DEVIN ASEMENEA MODELULUI, CI POT CREA INSAMI MODELUL!

Am ajuns sa Inteleg, sa Traiesc faptul ca binele si raul nu exista decat raportat la o stare imediata. E bine cand razi, esti relaxat, senin si fericit si e rau cand te simti tristi, te doare sau plangi de disperare. Si e asa atata timp cat nu ne detasam de moment, traim o stare in loc s-o urmarim, asa cum privim un apus de soare fara sa-l traim… Privind inapoi pe Cale, urmarind un sir de evenimente petrecut pe parcursul catorva ani buni nu pot eticheta lucrurile a fi fost bune sau rele… au fost pur si simplu si m-au ajutat sa ajung unde sunt Acum, Aici. Probabil ca as fi putut s-o iau pe alte Cai, mai scurte sau mai lungi. Dar aceasta a fost si este Calea mea.

Si pentru ca acum stiu ca fac parte din procentele mici, stiu si ca pot fi buturuga mica ce rastoarna carul mare… si stiu ca as fi putut face asta si pana acum daca nu ar fi lipsit un ingredient: Increderea…

Increderea in fortele proprii, increderea in Dumnezeu si manifestarea, materializarea sa in orice moment, in orice lucru din Univers. Mai presus de incredere este insa Cunoasterea, Intelegerea faptului ca in niciun moment nu suntem singuri, ca Divinul din noi este mereu conectat la Univers, ca desi nu ne vede nimeni, nu deranjam pe nimeni, nu interactionam cu nimeni orice fapt sau gand al nostru se reflecta undeva, ni se intoarce… doar ca uitam de Divin, uitam de puterile noastre, si acestea devin latente, ascunse, precum flacara lampii a carei sticla se acopera de praf si funingine…

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s