contemplari

cascada

Cine suntem? Sau ce suntem? Cum ne definim?

Ne putem gasi identitatea in mod direct, noi fata de noi insine (cunosterea interioara) sau  prin relationare sau comparare cu lumea din jur (raportare la exterior).

Ei bine, saptamana trecuta am experimentat o combinatie a acestora, in decursul a catorva zeci de minute am fost Universul si o fractiune din el… am vazut Pamantul ca fiind corpul meu, si m-am vazut o mica bacterie in imensul organism.

Experienta mi-a fost facilitata, daca pot spune asa, de o vacanta scurta intr-o tara de care m-am indragostit la a treia vedere. Am vizitat Elvetia, tara muntilor si a cascadelor, si am recunoscut Pamantul viu, pulsand de viata, de energie. Poate datorita maretiei muntilor, maretie de care era imposibil sa nu te molipsesti, poate datorita apei care siroaie de pe crestele inzapezite sau inghetate spre vale, in cascade involburate si pulsand viata. Poate datorita pajistilor si copacilor verzi care emana oxigen si hrana pentru vietuitoare. Poate datorita vacilor prezente pe fiecare petec de verde de pe munte, care prin miscarile lor rupeau pacea si nemiscarea peisajului…

Dintre toate locurile demne de vazut pasii ne-au purtat catre Trummelbach. O cascada sapata in munti, partial subterana, partial vizibila. Daca as fi ajuns la cascada fara a sti de ea, plimbandu-ma prin munti probabil ca nu as fi ghicit vreodata tumultul apei pravalindu-se printre stanci. As fi vazut o crapatura in pamant si poate as fi auzit doar vuietul puternic…

Dar am mers pe drumul turistilor… am urcat cu mocanitza pe sinele sapate in stanca, si am ajuns fata-n fata cu una din cele 10 cascade ce formeaza Trummelbach. Greutatea apei in cadere, izbindu-se de stanca face ca aceasta sa vibreze, sa fie “vie” in incremenirea ei. In acel moment m-am unit cu stanca, cu Pamantul. Piatra mi-era corpul, apa era sangele ce curge prin vene, hranind organsimul, ajuntandu-l sa creasca, de la firul de iarba la copacii falnici, sedimentand minerale, asigurand viata, transformand, cizeland oprelistile de calea-i. apoi am vazut oamenii urcand si coborand treptele, unii cu pas vioi, altii tematori de podeaua umeda sau de semiintunericul din galeriile subterane. Oameni in grupuri mai mici sau mai mari, pozand, admirand locul. Si am vazut oamenii pe Corpul-pamant.cu ochii mintii i-am vazut smulgand vegetatia, exploatand mineralele si minereurile, stricand plamanii si alte organe ale Pamantului. Am vazut oameni ingrijindu-se de natura, ajutand plantele si animalele sa se regenereze, sa reintre in echilibru.

Si am inteles ca noi, Oamenii, suntem niste bacterii pe un super-corp. si suntem bacterii bune si bacterii daunatoare. Si organismul se lupta pentru a ramane sanatos. Face febra, transpira, inmulteste celulele albe, vindecatoare, se scutura sau expulzeaza boala, afectiunea de care sufera.

Sunt zone pe glob unde in acest moment sunt temperaturi neobisnuit de ridicate, unde sunt inundatii, cutremure, erup vulcani. Pamantul sufera. Noi putem alege daca il ajutam sa se insanatoseasca sau sa-l vlaguim in continuare…

pentrua va face o idee despre locul care te face sa te-ntrebi cine esti, intrati aici:

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s