contemplari

Dincolo de gratii…

Astazi, intr-o anumita conjuctura, am fost rugata sa spun un subiect despre care as vrea sa citesc. Fara a sta prea mult pe ganduri am scris “despre viata de dincolo de corporate” in viziunea cuiva care a avut curajul de a “sari in gol” din colivia de aur.un ecou al celor spuse de mine s-a intors ca “viata de dincolo de gratii”. Am zambit. Era exact la ce ma gandeam, dar din dorinta de a nu cataloga sau a impune punctul meu de vedere asupra mediului in care stam 8 ore am ales sa fiu mai ponderata…

Insa ecoul m-a urmarit. Si m-a pus pe ganduri faptul ca adesea evadez de dupa gratii, dar tot de atatea ori ma intorc.

Ma intorc zi de zi la un loc de munca ce-mi asigura un venit. Asta e ok si nu e nicio problema daca nu genereaza o dedublare a personalitatii, sau, cu alte cuvinte, daca faci ceea ce ti se potriveste sau iti place.

Privind “realist si material” nu exista nicio gratie. Teoretic esti liber sa vii, sa pleci, sa nu te mai intorci. Si totusi… gratiile exista.

Da, exista atata timp cat timp mintea le percepe, pana le pune in calea eliberarii interioare. Si o face, pentru ca altfel mintea si ego-ul dispar sau nu mai au importanta cu care s-au obisnuit. [Credeti ca un fost director se va simti vreodata comfortabil sa-si cedeze locul si autoritatea in fata altcuiva? Mai mult, sa-i fie obedient si loial? Va avea mereu rabufniri de personalitae si de autoritate, va pandi mereu un moment slab…]

Ok, dar care e legatura intre corporate si gratii, daca cele din urma exista oriunde vrea sa le aseze mintea?

Corporate-ul e o desavarsita ferma de orgolii… de ego-uri. Le cultiva, le hraneste, le recompenseaza! TU nu contezi, ci ambitia ta. In corporate totul e o comparatie si ambitie. Esti looser (fraier) sa te compari cu cei “mai slabi (in ego)” decat tine, trebuie (ce cuvant sublim!) sa te compari cu cei mai tari. Trebuie sa fii in competitie continua pentru atentie, mariri de salariu, avansari, laude si popularitate. Nu conteaza cat de bun esti profesional.

Nu conteaza ca mananci paine prajita doua saptamani pe luna daca ai ochelari gucci si costume boss. Nici ca stai cu doua generatii intr-un mic apartament daca parchezi bmw-ul luat la mana a doua in fata blocului.

Fericirea? Ce conteaza fericirea, beatitudinea, seninatatea daca nu au pret? Nimic din ce nu are pret nu are valoare.

Asta-i legatura intre corporate si gratii. Nu mergi la ocna, dar iti incatusezi sufletul cu convingerea ca asa e sistemul si altfel nu se poate sa supravietuiesti!

Dar stiti care e frumusetea “jocului”? in spatele gratiilor infloresc cele mai veritabile flori si suflete, cele mai rezistente. Tocmai pentru ca razbesc intr-un mediu ostil, si mai mult, se gasesc si schimba incet, incet peisajul. Si, intr-un mod minunat comunicarea si cooperarea adevarata ia locul competitiei…

Cum e dincolo de gratii? Mai usor pentru suflet, mai liber, dar mai greu pentru minte. Si ce face mintea? Creeaza nevoi… iar de aici pana la consum stim ce se intampla…

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s