interpretari

si sufletul ii joaca feste mintii!

Trebuie sa admit ca am ajuns sa recunosc o capacitate fantastica a mintii, o capacitate care sustine si faciliteaza evolutia spirituala: uitarea. Sau, crearea linistii si ordinii prin asezarea unor lucuri/ fapte/ cuvinte in sertarase, unde zac pana le vine din nou randul pentru a fi scoase la lumina.

De ce spun asta? Pentru ca a uita e sinonim cu a nu te mai preocupa de ceva anume. De a nu te mai framanta, de a nu construi pe anumite supozitii, logici etc. inseamna ca mintea sa-ti taca!

Daca ceva, cineva te-a suparat, daca ai trecut prin situatii traumatizante sau triste, vindecarea vine prin uitare. Si sora nobila a uitarii este iertarea, adica golirea sertaraselor cu compasiune, cu Iubire, fara resentimente, frica, ura sau tristete.

Se poate sa existe capacitatea de a ierta inainte sau concomitent cu uitarea. Insa cred ca se apropie foarte mult de starea in care nu ii mai judeci pe altii sau justetea unor lucruri ce ti se intampla, sau chiar a sentimentelor ce le nutresti, astfel practic nu ai ce ierta si nici uita. Traiesti experienta ce ti-a fost data, inveti din ea, si retii invatatura, trairea, noima care te ajuta sa mergi mai departe pe Cale.

Daca ai trecut prin experiente frumoase, inaltatoare retine starea. Nici in acest caz nu ai nevoie sa retii detalii, amanunte. Nu. Pastreaza starea si revino la ea ori de cate ori simti ca ratacesti in energie.

Si dincolo de a uita anumite experiente, de a-i ierta pe cei ce ti-au creat anumite stari sau situatii, pe cei pe care-i gasesti vinovati de tot ce ti s-a intamplat, e nevoie sa te ierti pe tine, sa uiti, sa te detasezi de gandurile/ faptele/ energiile ce te urmaresc. Iarta-te pentru faptul ca i-ai judecat pe altii, pentru ca ai facut sau nu ai facut ceva sau doar te-ai invovatit (te-ai judecat) pentru asta.

Suntem cu totii – oameni, animale, plante pe aceasta planeta cu un scop, fiecare cu al sau, fiecare cu experientele sale. Cu fiecare pas provocarile si situatiile se schimba. Cu o conditie: sa accepti ca ai mai facut un pas si ca orice ti s-a intamplat inainte e depasit. Atat in ceea ce te priveste pe tine, cat si pe ceilalti. Nu poti merge inainte dacala fiecare pas iti mai pui un bolovan in desaga. La un momnet dat va trebuie s-o golesti.

Unii o fac prin spovedanie, avand nevoie sa primeasca iertarea din exterior, altii o fac prin meditatie, intelegere, capatand singuri o noua viziune si intelegere a lucrurilor. Dumnezeu e in fiecare dintre noi, asa ca prea putin conteaza daca-i povestesti apasarile tale cuiva din afara sau iti recunosti singur faptele.

Dumnezeu nu vede, nu aude, nu miroase, nu gusta, nu pipaie – acestea sunt atribute ale mintii, ale creierului. Dumnezeu e energie, energia vibreaza, si daca te debarasezi de lanturile ce te tin de teluric vei simti vibratia divina, te conectezi la ea, si simti Impacarea, Armonia, Iubirea Universului. Cand nu-l mai percepi pe Dumnezeu ca pe un detectiv ce pandeste fiecare pas al fiecarui om din Univers, ci il simti, il traiesti, inseamna ca ai ajuns la comunicarea extra-senzoriala. A Eu-lui, a sufletului.

Deci: uitarea, scaparea mintii, te ajuta sa mergi mai depart.

Ierta si iarta-te. Multumeste Universului pentru ca poti face asta. Iubeste.

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s