adunate-n Cale, contemplari

Increderea (2)

Increderea e o piatra rara in zilele de azi. Increderea consta in deschidere in comunicare si actiune, fara teama ca (ulterior) cele spuse / facute cu bunacredinta se vor intoarce impotriva ta.
Dar intr-o societate bazata pe competitie, conspirativa si suspicioasa exista incredere? Companiile mari sunt cele in care, dincolo de teorie, increderea inseamna slabiciune, si a-ti feri spatele, a fi in garda tot timpul este cheia succesului. (Adesea alaturi de tradarea celorlalti, de asumarea meritelor celorlalti…)

Munca in echipa e caracteristica celor ce trag la galere si atat. caci in alte parti, foarte adesea, de unde te astepti mai putin ti se intorc spusele ca un bumerang. Se intampla sa fie intr-o maniera si interpretare fara nicio legatura cu spusele sau faptele initiale. Si nu numai in corporate …

Se face un joc la teambuilding. Stau 2 colegi unul in spatele celuilalt. Cel din fata trebuie sa se lase in cadere pe spate avand incredere ca va fi prins… ei bine, au fost cazuri cand cel increzator a cazut . E un joc. Cu reguli clare…

Dar in acelasi timp esti privit ciudat daca nu ai incredere!!!!

Poti mima increderea, o poti integra in masca ce ti-o pui cu grija in fiecare zi? Ca si in alte domenii, daca iti tii convingerile pentru tine si nu generezi “valuri”, reusesti sa treci neremarcat si nu vei avea probleme.

Sau unde e limita incredere – neincredere?

Unde e vorba de bani, de proprietate, de ego nu e loc de incredere… unde interesele tale se intersecteaza sau se intrepatrund cu ale altora e iar un subiect delicat, sau slabiciune…

Increderea se manifesta unde oamenii se cunosc, se recunosc, si unde au interese comune. Unde nu socotesc si calculeaza cat a muncit sau a dat unul si altul pentru ca stiu ca maine va fi invers…
Insa oamenii de schimba. Se lasa ispititi de lene si de confortul pe care-l capata stiind ca altii muncesc. Si din pacate istoria oamenilor e plina-plina de astfel de cazuri. Iar cum mintea construieste pe trecut, viitorul este ingradit. Caci mintea inalta bariere, obstacole in fata situatiilor potential periculoase si prin asta schimbarea devine anevoioasa. E legea atractiei: te gandesti mereu ca ti se va intampla ceva, gandul nu-ti da pace, si pana la urma ti se intampla… iupii pentru minte care gaseste o noua justificare pentru a nu fi increzatoare…

Si uite-asa, ajungem din ce in ce mai neincrezatori. Si vom fi si mai neincrezatori, caci actiunile bazate pe incredere sunt puse la indoiala de minti si ego-uri (oricat de reduse la tacere).

Esti suspicios cand ti se spun lucruri pozitive, respingi orice incercare de a fi ajutat pentru ca s-ar putea sa interpretezi cuvintele ca fiin critica, esti neincrezator in dorinta celor ce vor sa faca un bine…

Pana cand vom capitula in fata materializarii gandurilor noastre pline de neincredere, pana vom Intelege ca fara incredere nu se poate, ca prin cultivarea neincrederii nu ne protejam, ci ne separam unii de altii, adica ne degradam ca Oameni, ne indepartam de Divin…

Ne pierdem increderea in Oameni si in Creator deopotriva. De fapt putem spune ca intai am pierdut legatura cu creatorul, iar apoi am incercat sa umlem locul ramas gol. Insa am inceput sa facem asta privind sau asteptand ceva din afara, in loc sa-l cautam inlauntrul nostru.
Iar acesta este sfarsitul si un nou inceput.

Standard

One thought on “Increderea (2)

  1. Corina,
    Parerea mea este ca increderea trebuie sa o oferi/conferi oamenilor caci de fapt ti-o oferi tie(pornind de la adevarul ca toti suntem un tot). De pilda, cand am inceput sa lucrez in corporatie, venita din vestul tarii, eram plina de incredere in toata lumea, eram deschisa, comunicativa, cu toata lumea, fara exceptie. Totul a fost perfect pana cand am afisat orientarea mea catre spiritualitate, pana cand am inceput sa vorbesc despre ea si chiar lucruri ce mi se intamplau mie…desigur ca majoritatea m-au luat in deradere, faceau tot felul de glume si mai rau(pentru ei) ma judecau. Dar nu mi-am pierdut increderea, nu a fost nimic rau in toata treaba asta, partea buna a lucrurilor este ca eu am evoluat foarte mult astfel ca am selectat subiectele de discutie pe nivelul audientei 🙂 A fost si este inca un exercitiu fain sa asculti oamenii cum te judeca si tu sa nu faci nimic decat sa le transmiti compasiune…Deci, raspunsul/parerea mea este ca poti avea incredere in oameni si problema nu sunt ei sau reactiile lor, problema este tu cum te raportezi la ceea ce se intampla si ce alegi sa simti/experimentezi dar fa-o constient. Bunaoara, nimic nu conteaza cu adevarat caci noi suntem ceea ce suntem indiferent de ce se intampla si asta nu ne-o poate lua nimeni. In realitate nu suntem separati pentru ca intregul energetic/divin nu poate fi separat, el exista si atat…restul sunt doar experiente ale lui cine nu suntem ca sa fim pe deplin constienti de cine suntem cu adevarat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s