contemplari

sunt aeriana!

Trec printr-o etapa foarte interesanta a vietii, pe care as numi-o etapa aeriana :). Probabil datorita faptului ca vad lucrurile diferit, din alt unghi, si cum de la nivelul solului as avea aceeasi perspectiva ca si pana acum, de dedesubt as vede mai putin… asa ca ramane sa spun ca sunt aeriana.

 Am inceput sa simt ca lucrurile nu mai sunt atat de “solide” precum credeam, ca orice poate capata o noua perspectiva sau se poate dilua. Nu ma refer inca la materia ce ne inconjoara, ci la “realitatile” sociale si economice. Care ne ajuta sa realizam, sa facem unele lucruri si in acelasi timp ne tin pe loc. La un moment dat m-am simtit hartuita, solicitata sau atacata din toate partile, si incercand sa raspunde cerintelor, asteptarilor sau atacurilor (toate reale sau inchipuite) m-am consumat, epuizat.

 Am inchis ochii, apoi i-am deschis. Nu s-a schimbat nimic. Toate erau la locul lor, aceleasi  obervatii, texte, rugaminti. Mi-am dat seama ca orice as face eu, ele tot vor fi acolo. Oricat m-as stradui sa le schimb, sa le depasesc, nimic nu se va intampla. Orice as face, oricat m-as stradui. Si atunci pentru ce sa ma irosesc?

 Am inchis ochii si i-am tinut inchisi. Pana m-am lamurit ca ceea ce vad e o optiune personala. Ca ceea ce aud e in functie de starea mea launtrica, si nu are nicio legatura cu altii.

Apoi am deschis ochii. Si muntii nu au mai fost munti si apele nu mai erau ape. Fiecare avea cate o semnificatie, o poveste pe care le ascultam, invatam. am incercat sa vad Pamantul din perspectiva muntelui si din perspectiva apei. Si am ajuns la intelegerea faptului ca desi fiecare ne avem un rost, un fel de a fi al nostru, suntem atat de la fel!

Suvoaiele raurilor se lovesc de stanci precum ambitiile mi s-au lovit de limite, cu cat viteza e mai mare, cu atat mai puternica e si izbitura, si dupa fiecare involburare urmeaza o zona de liniste de “regrupare”. Plutim deasupra unor lucruri, de multe ori in ignoranta, precum norii, si in anumite conditii ne schimbam starea si navalim asupra lucrurilor din jur, ajutand sau distrugand… sa nu-mi spuneti ca nu ati trecut vreodata pe langa oameni sau evenimente fara sa-i vedeti! Sa nu-mi spuneti ca nu sunt lucruri pe care nu vreti sa le auziti sau pe care le respingeti aprioric fara o intelegere mai profunda!

 Partea buna, sau nu, este ca pe langa orice trecem ne ramane undeva, in memorie – pentru ca, nu-i asa?, numai 2-5% din creier e folosit?! – si atunci cand trebuie, toate lucrurile, atat cele constientizate cat si ignorate, revin. Pentru a le vedea altfel. Si am inchis si deschis inca o data ochii.

 Si iata ca avem de invatat de la orice e in jurul nostru. Si daca nu mai ignoram acest lucru, ci  incepem sa fim constienti, vom incepe sa simtim Unitatea Uni-versului, sa traim faptul ca realitatea e ceea credem noi ca e, ca orice poveste poate fi spusa in nenumarate moduri, ca ascultam doar povestile pe care vrem noi sa le auzim, sau daca povestea e spusa asa cum vrem noi s-o auzim.

 Oi fi aeriana? La ce sa ma raportez ca sa aflu raspunsul?

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s