adunate-n Cale, contemplari

ce am fost si ce-am ajuns

Am venit pe aceasta lume cu Lumina, Cunoastere, cu un liber arbitru prin care sa ne alegem in fiecare moment Calea, cu un sambure divin prin care ne putem manifesta clipa de clipa capacitatea de a ne crea propria realitate, propriile incercari, sambure pe care putem alege sa-l crestem, pentru ajunge la desavarsirea sufletului pentru a ne relua locul de langa Dumnezeu, pentru a deveni co-creatori ai Universului.

Cand au venit primii oameni pe Pamant aveau aceleasi lucruri in bagaj. Sclipirea constiintei evoluate le-a infatisat lumea si puterea de a crea intr-o lume cu totul noua, dintr-o alta dimensiune, caci din patrupede am devenit bipezi. A vedea lumea de sus e diferit, dar oare atat de diferit incat sa incepi sa te separi de ea? Poate ca nu. Dar in bagaj a inceput sa infloreasca ego-ul. Si scos de acolo a gasit pamant fertil. Semintele florii au incoltit, ego-ul a crescut, si cu fiecare om care a venit pe Pamant si-a amplificat forta, si-a gasit argumente pentru a-si sustine punctul de vedere, a generat studii, tratate, stiinte si dogme.

Omul a inceput sa “creeze” prima creatie, inca nefinalizata, este societatea. O creatie extraordinara care reflecta intru totul omul.

Cu cat omul e mai inspaimantat, mai suspicios, mai lacom, cu atat structura sociala e mai alambicata. Cati din cei din jurul nostru fac lucruri cu adevarat (remunerate sau nu) si cati “vegheaza” astfel ca lucrurile sa nu scape de sub “control”? inspectorate, politii, militii, securitate, tribunale, servicii de control, de inregistrare de documente, de proprietati, de sesisari etc etc. si cu cat sunt lucrurile mai sub “control”?

Cu nimic. Si paranoia creste. Numarul mastilor ce le purtam creste. Ca si masura de protectie (ca sa nu trezim suspiciuni), ca masura de afirmare (da bine sa facem cutare sau cutare lucru), de teama sa nu fim marginalizati (confortul apartenentei la un grup da ragaz mintii pentru a crea noi si noi structuri) etc.

Ajungem sa ne confundam cu mastile pe care ni le-am creat. Fiecare masca a capatat putere, purtarea sa ne influenteaza personalitatea, felul de a fi.

Dar departe de a ne apropia de scopul pentru care am creat mastile, acestea ne indeparteaza de menirea noastra.

Capata chiar viata, caci suntem creatori, avem capacitatea de a face asta. Ar trebui s-o facem cu mare bagare de seama. Caci daca ajungem sa ne confundam cu propriile masti, daca traim masca ce o purtam, avem toate sansele sa ne intoarcem pa acest Pamant divizati. Fiecare infra-personalitate cu viata si scopurile sale, dupa cum le-am creat. Si daca ne uitam la cei 6 miliarde cati suntem, cat de diferiti, si ce incercari extreme trebuie sa traim si daca ne lasam mintea sa se odihneasca si patrundem momentul existentei  cu ochii mintii, parca nu e atat de absurd pe cat pare.

Dar cu cat intunecimea e mai densa, cu cat mintea, orgoliul, ego-ul au fost calauze, cu atat mai departe linistea. Dar e acolo!

Am tot vorbit de linistea mintii, de a lasa sufletul, eu-l nostru sa iasa la lumina, am tot scris despre ego si pericolele catre care ne duce, am tot vorbit de regasirea sinelui, de eliberarea de dogme (=superstitii ale logicii). Am realizat ca a vorbi despre ele e usor. Pentru ca inainte de a scrie am experimentat ce inseamna Eliberarea din inchisoarea mintii. Citind si recitind cele scrise de noi si de altii imi dau seama ca uneori e greu a intelege noima si sensul cuvintelor. Imi dau seama ca unele ego-uri departe de a slabi in fata Luminii sufletului ridica vocea si se impotrivesc recunoasterii unor lucruri. creaza alte masti sau le intaresc pe cele existente. “las’ ca stiu eu mai bine” este o replica la indemana tuturor. “cine e ala de scrie prostiile astea” sau “las’ ca stiu eu ce om e/era cu adevarat”.

Dar cand oamenii in loc sa o duca mai bine o duc din ce in ce mai rau, cu cat suferinta e mai mare, cu atat ego-ului i-e mai greu sa-si recunoasca esecul. Si isi mai gaseste un rost: genereaza invidia. Invidia e mai presus de toate relele. Nu o sa scriu despre asta. A scris foarte frumos Sfantul Vasile cel Mare, si randurile lui Despre Invidie au ajuns la mine prin Arsenie Boca.

“Invidiosul nu primeste doctor pentru boala sa si nu poate gasi leac tamaduitor al suferintei sale, desi Sfanta Scriptura e plina de ele. El, invidiosul, asteapta usurarea bolii numai intr-un singur fel: sa-i vada prabusindu-se pe unii dintre cei invidiati. Capatul urii lui e sa-l vada pe cel invidiat din fericit, nefericit, din norocos, nenorocos. Pe unii oameni, cu totul potrivnici, binefacerile ii imblanzesc. Pe invidiiosi, insa, binefacerile mai mult ii ranesc, ii inraiesc. Cu cat invidiosul are parte de mai mari faceri de bine, cu atat mai tare fierbe de ciuda, mai mult se supara si de manie. Multumind pentru darurile primite si mai mult se catraneste de purtarea binefacatorului. Ce iara poate fi mai feroce in rautatea ei? Ce fiara nu intrec ei prin rautatea naravului lor? Ce salbaticiune nu depasesc ei prin cruzimea lor? Cainii carora li se arunca o coaja de paine se domesticesc, leii carora li se poarta de grija se imblanzesc. Invidiosii, insa, si mai mult se irita cand li se arata ingrijire si atentie.

Ranile invidiosului sunt adanci si ascunse, si ele nu sufera vindecare, ca unele ce stau inchise de durerea lor oarba in ascunzisurile constiintei. Invidiosul este dusmanul propriei sale sanatati sufletesti. Cel invidiat poate sa scape si sa-l ocoleasca pe invidios, dar invidiosul nu poate scapa de sine insusi.

Tu, invidiosule, dusmanul tau este cu tine, vrajmasul iti este continuu in inima; primejdia este inchisa in adancul tau; esti legat cu un lant neindurator; esti prizionerul invidiei si nici o mangaiere nu-ti vine intr-ajutor.

A prigoni pe un om binecuvantat de Dumnezeu si a uri pe cel fericit, iata o nenorocire fara leac”

Standard

2 thoughts on “ce am fost si ce-am ajuns

  1. Pingback: pudelul isteric « Oglinda Oglinjoara…

  2. Pingback: cersetorii « Oglinda Oglinjoara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s