contemplari

vorbeste de altii si asculta-te

Din ce in ce mai mult sunt atenta la ce povestesc oamenii despre oameni si ce povestesc eu despre eu.

Realitatea din jur e oglinda mintii noastre, e ecranul pe care aparatul minte proiecteaza. Si acest Adevar este un instrument minunat pentru a ne privi, a ne corecta, e evolua.

Vorbim despre ce vedem doar in masura in care ce vedem/auzim/traim se suprapune cu ceva din mintea noastra, si e logic: nu putem vorbi despre ce nu stim. A sti in acest context insemnand capacitatea noastra mentala de a emite un gand despre acel ceva, a putea suprapune acel lucru/experiment cu ceva deja trait sau auzit, si nu are neaparat legatura cu acel “a sti” mai profund, venind din Cunoastere.

Ce percepem la persoana din fata noastra: asemenari sau deosebiri cu noi. Nu percepem ce e dincolo de aceasta polaritate, caci nu vedem dincolo de ea. Nu vi s-a intamplat sa spuneti despre cineva ca “e surprinzator felul in care a actionat” sau “nu credeam ca poate face asa ceva”- fara a fi in sens bun sau rau-?

Vedem la cei din jur ce noi insine suntem, ce noi insine incercam sa ascundem in noi, ce noi insine judecam.  Caraghios e faptul ca adesea condamnam la ceilalti ceea ce noi insine suntem! “aschia din ochii celorlalti”.

Orice percepem, atata timp cat o facem cu mintea, trebuie sa intre pe un sablon al acesteia. Mintii i-a frica de necunoscut, caci nu stie sa-l controleze, si lipsa de control inseamna slabiciune. Pentru minte. Inseamna o infrangere pentru ego! Si inseamna deschiderea usii catre altceva, si a deschide usa luminii inseamna ca intunericul dispare. Si mintea nu ne mai poate tine in angoasele create in scopul de a controla.

Control… nimeni nu detine controlul asupra a nimic din exterior! Pot controla doar ce e in interior. Dar si asta limitat, atat cat e la nivel mental. Ceva mai adanc, unde ne intalnim Eu-l, nu mai e nevoie de control. Legea Universului, legea Iubirii nu are nevoie de control.

Dar sa revenim la vorbe.

Cu cat mai mult ne deranjeaza, ne loveste ceva din exterior, cu atat mai adanc trebuie sa privim in interior. Atata timp cat factorul extern persista, si ne deranjeaza inseamna ca flautul mai trebuie curatat. Pentru ca doar astfel Universul va rezona in noi armonie. Cu cat flautul e mai curat, cu atat bruiaza mai rau impuritatile mici. Cu atat mai greu e sa le identificam. Si atunci ne ajuta oglinda:)

Trebuie sa recunosc cu amuzament si compasiune, ca mai fac din cand in cand cate un exercitiu si ies la masa cu persoane cu care nu prea am ce povesti, dar care cred ca-mi indica nivelul de curatenie la care am ajuns :). Adesea am cu ei “revelatia televizorului”: chiar daca nu le-am urmarit cateva saptamani/luni, cand o fac, totul e neschimbat: subiectul, atitutinea, argumentatia… e destul de trist, ca-mi dau seama ca eu insami m-am blocat undeva, ca trebuie sa schimb ceva din ce spun si fac, ca e momentul sa trec mai departe. Din fericire intalnesc din ce in ce mai multi oameni cu care am ce povesti… sau prefer sa fiu cu mine insami.

Standard

One thought on “vorbeste de altii si asculta-te

  1. carmen says:

    Si eu ma bucur foarte mult cand intalnesc oameni care vorbesc aceeasi limba, dar este o bucurie atat de mare, incat e dificil de descris in cuvinte: e iubire, e recunostinta pentru ca ti se intampla sau e pur si simplu ceea ce ti-ai dorit si ai primit!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s