contemplari

mesaje

Cred ca sunt vreo doi ani cand in toaleta fetelor de la servici a aparut un anunt indemnand la pastrarea curateniei. Anuntul a fost scris de cineva frustrat, incercand sa-i faca pe toti cei ce-l citesc sa se simta usor incomod, sperand insa ca in felul acesta sa-si atinga scopul.

Prima data cand l-am citit am vrut sa iau un marker si sa-l corectez, adica sa-i schimb ironia. Apoi am vrut sa-l dezlipesc de usi. Apoi m-am gandit ca nu ma piveste.

Ei bine, azi il priveam din nou. Si mi-am dat seama ca afisul este unul din cele multe pe care le vedem, toate pline intr-un fel sau altul de ordine sau interdictii, dictand un mod de comportament sau limitativ.

“nu calcati pe iarba”, “nu rupeti florile”, “depozitarea gunoaielor interzisa”, “interzis accesul…”, “aruncati hartiile in gunoi”, “fumatul interzis” etc etc. desigur, unele anunturi pot fi firesti sau de bun simt in anumite conjucturi. Multe sunt subtile, chiar subliminale, dar multe si toate incearca sa impuna ceva. Si orice impunere este o agresiune. Si in fata unei agresiuni reactia este de aparare. Prima linie de aparare este incercarea de a ignora factorii stresanti. Te faci ca nu vezi ce vezi. Privesti in alta parte. Asta e o actiune. Si presupune consum de energie ca orice alta actiune… poti sa te certi cu cei care pun anunturi, poti sa-i sabotezi…

Dar toate astea sunt moduri de raspuns la agresiuni. Actiune – reactiune. Problema e frecventa, e energia generata si consumata. Pentru ce? Pentru defensiva. Scriam zilele trecute ca suntem frustrati, intunecati, si nu stim de unde ni se trage… si de aici. In mod inconstient ne deranjeaza controlul subtil, ne deranjeaza faptul ca nu putem fi noi. Primim ordine, muncim adesea la servicii care nu ne plac pentru ca avem “standarde” si credite, ne punem masti. Jucam teatru. Si unde suntem noi?

Ei bine, de noi nu mai avem timp si… energie. Pentru ca energia ne-o consumam pentru aparare. Prea putina ne ramane pentru dezvoltare, pentru a crea, pentru sanatate. Si oamenii se imbolnavesc, fuga la chimicale, caci asa zice doctorul, iar chimicalele sunt o noua sursa de stres pentru celule, pentru organism, lucrurile se agraveaza, apoi luam altele… citim ca industria farma are cresteri fantastice in perioade dificile, ne uitam in jur si oamenii nu sunt nici pe departe mai sanatosi, dar nu ne punem intrebari. Pentru ca pe “afisele”, virtuale, la scoala scria ca profesorul, ca doctorul au dreptate… daca nu facem ca ei, picam examenele, nu putem merge mai departe. Subtil, nu?

Dar exista si o alta parte a lucrurilor. Trebuie doar sa ne desprindem din valtoare. Si facand asta, putem sterge programele intruzive si vlaguitoare ce ne-au fost scrise de societate, de “autoritati” (scoala, familie, biserica). Le stergem, si revenim la programul cu care am venit. La esenta fiintei noastre, la esenta divina a fiintei, care este Pace, Iubire, Liniste. Si atunci, energia ne-o folosim pentru a darui Pace, Liniste, Iubire, noua si tuturor oamenilor, animalelor, plantelor, Pamantului. Vom Crea. Vom fi cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Standard

One thought on “mesaje

  1. Bogdan says:

    Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu (Epistola catre Evrei).

    Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată – cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an – să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie (Epistola catre Evrei)

    Dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege (Epistola catre Galateni).

    Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi (Epistola Sf. Iacov).

    Unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei (Epistola catre Romani).

    N-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti! (Epistola catre Romani).

    Am vrut sa punctez prin aceste citate exact ceea ce spuneai: desprinderea de regulile altora care ne traseaza noua viata. De aceea ne indica noua ceilalti calea, pentru ca sa n-o gasim pe a noastra. Nu e nevoie sa faca in mod constient acest “demers”. Suntem construiti, pe aceasta colonie numita Terra, sa ne fim ai altora. Tocmai de aici importanta descoperirii sinelui si a caii proprii, neprecupetind nici un efort si nici o jertfa.

    Sa ne iubim unii pe altii!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s