contemplari

realitati paralele

Ne place sa dam valente abstracte teremnilor. Realitati paralele suna aproape de “universuri paralele”, “existente paralele”. V-ati gandit ca realitatile parelele sunt mai “tangibile” decat ne imaginam?

Sa va povestesc…

Viata mea corporatista se desfasoara intr-un birou, intr-o cladire sticla-beton, cu mocheta, birouri noi si patioase, dotate cu calculatoare, acces la internet, colegi educati, frumos imbracati, cel mai adesea prietenosi, binevoitori. Uneori prea aliniati, dar asta tine de felul in caer trebuie sa te integrezi in mediu ca sa rezisti. Dar nu despre asta vreau sa va povestesc.

In afara serviciului am o familie minunata, armonioasa, ne ascultam, ne ajutam, ne jucam impreuna. Traim, traiesc o realitate. Uneori nici nu-mi dau seama de ea, caci dincolo de realitate, este o normalitate. Si ce e normal nu mai iese in evidenta decat prin comparatie.

Azi am iesit din birou :), am vizitat o locatie noua. Am vazut lucruri noi… incaperi pline de costume moderne, de epoca, de personaje de desene animate, de domnitori si paji, de boieri si tarani, chiar uniforme de elevi de care am purtat si eu pe vremuri. Palarii si jobenuri, pelerine si opinci.

Toate astea intr-o cladire cu vopsea scorojita, cu mozaic pe jos, geamuri murdare care nu sunt sigura ca se inchideau bine, pline de gainatz caci in cladire isi facusera cuib si pasarile si nimeni nu se incumeta, din fericire, sa le strice cuiburile. Caldura de care ma plang la servici era o adiere rece, o sursa de caldura fiind o placa de calcat pusa in functiune in atelierul de croitorie.

Apoi incaperi ticsite de birouri, scaune si calculatoare la care stateau oameni bine imbracati (am redescoperit utilitatatea pulovarelor…)

Afise cu “aici nu se fumeaza”, “toalete =>” etc.

Ca trezita dintr-un vis, m-am intrebat care e realitatea mai reala. A mea sau a lor?

A mea, care stau intr-o casa la foarte margine de oras, “pe camp” zic eu, unde am un petec de curte, vecini linistiti, gospodari si saritori, sau a familiei cu patru copii care sta la cateva sute de metri de noi intr-o darapanatura cu folie de plastic in loc de geam si acoperis din lemne de la constructii, cu WC improvizat?

Eu nu cred ca as rezista in realitatea lor, precum si ei ar supravietui greu in realitatea mea. Dar pot vedea, chiar experimenta “cealalta” realitate.

Si mai e ceva: daca nu ar fi aceste interactiuni sporadice care sa ma faca sa constientizez realitatile acestea, nici nu as fi constienta ca exista! Daca nu as iesi de sub globul de sticla nu as sti ca exista viata si altfel! Numim aceste interactiuni intre realitati evenimente, ocazii oportunitati. La alt nivel, daca nu ne limitam, se numesc “porti”. Catre alte dimensiuni.

Ma gandesc ca am atins cu degetul oceanul. Am constientizat trei feluri de “realitati terestre”. Dar ele sunt nenumarate! Fiecare traieste o realitate! Si fiecare sustine ca realitatea sa e cea reala. Ca ce vede, stie si simte sunt singurele lucruri adevarate. ca altceva nu exista, decat povesti, sau cei ce le spun mint! daca exista realitati dincolo de noi, exista si dincolo de noi, omenire, Pamant, nu?

Poate da, poate nu. Dar daca nu suntem dispusi sau pregatiti sa vedem si dincolo de realitatea imediata, cum vom reactiona in fata unor schimbari de situatie, de realiatati, de dimensiuni? Ne vom adapta sau vom refuza sa acceptam ce se intampla?

Standard

One thought on “realitati paralele

  1. Bogdan says:

    Realitatea este si in functie de cel ce o observa.Si realitatea este si interdependenta cu totul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s