contemplari

ego. mai presus de toate

Uneori se intampla sa participi, cu sau voia ta, la niste evenimente care par a fi un corolar a multor altora traite deja, observate, comentate, digerate… aceleasi evenimente insa aduc si lucruri noi, uneori rastoarna situatii. Sigur, daca nu ramai cramponat in paradigmele tale…

Acum, la final, pot spune ca vad lucrurile total diferit decat inainte, ca cei catre care aratam cu degetul s-au dovedit a fi de fapt victime, ca exercitiul de “reconciliere” dintre parti s-a dovedit de fapt o constructie elaborata pentru a demonstra ca “noi ok, voi not ok”, deci noi nu avem de ce ne schimba, dar trebuie sa fim acceptati asa cum suntem, chiar elogiati pentru asta.

E o fanfaronada generala orice “mediere”, orcie “reconciliere asistata”, decat daca partile, amandoua, in aceeasi masura renunta la prejudecati si paradigme, si in special la convingerea ca stie mai bine ce nu functioneaza si de ce. Dar daca acest lucru se face, nu mai e nevoie de mediator extern.

Intr-un mod evident exagerat, vazand desfasurarea masiva de “forte” =oameni, mai mult figuranti in “conflict”, gandul m-a dus catre primele triburi care au incepute a se lupta intre ele. Foarte probabil ca membri triburilor nu aveau nicio problema cu ceilalti, pana cand conducatorii au inceput sa “vada” iarba mai verde dincolo de gard, si au inceput a-si cultiva dorinta extinsa de putere si control. Si, incet incet au inoculat dorinta de a conduce, de a fi deasupra celorlalti si in randul tribului, au “selectat” sustinatorii directi care urmau sa-i convinga si sa-i invenineze pe toti. Si uite-asa, tribul vecin se trezea peste noapte atacata, devastata, acuzata de a fi altfel, sau doar de a fi fost perceputa de a fi altfel. Motivul oricum nu cred ca are vreo relevanta. Se gaseste oricand, absurda sau reala nu are importanta, important e doar cine il sustine.

Si asa, pentru ego-ul unora au murit oameni. La propriu in trecut, la figurat in prezent, caci suntem oameni civilizati, nu-i asa?, nu-si scoate nimeni sabia sau pistolul pentru a-si face dreptate, recurg insa la alte stratageme, cum ar fi marginalizari, nerecunoasterea meritelor si altele, corporatiste. La polul opus sunt “nepotismele”, pe care pe fata, sau la altii le condamna, dar in propria ograda o cultiva. Deh, sunt sustinatorii cei mai ferventi in batalii…

Ma intreb daca in istorie s-au pornit vreodata lupte fara a avea in mijloc un conducator unic, puternic. Daca vreodata “hoardele” au avut o revelatie de grup ca trebuie sa-i atace pe “aceia” pentru ca au resurse mai bogate, mai indestulatoare, sau de fiecare data totul a pornit de la un singur ego puternic si avid de putere (recunoastere in ziua de azi)…

Nu stim cati din oamenii avizi de astazi au citit arta razboiului, astfel incat sa-si poata da seama daca merita sacrificiul si risipa de energie. Dar poate ca se considera mai presus de oricine a scris ceva care, posibil, sa nu fie pe propriile principii (caci e greu sa te schimbi sau sa-ti vezi barna din ochi). Propriul ego stie mai bine… Sun Tzu zicea ca te supui celui mai puternic, te imprietenesti cu cei asemeni tie, ii cuceresti pe cei mai slabi…. dar da, trebuie sa ai si capacitatea de a recunoaste raportul de forte, si cum ai putea face asta cu ego-ul cat casa, care te infatiseaza ca fiind buricul pamantului si nimeni nu mai e ca tine?

Si care e calea spre o convietuire pasnica? “lepadarea de sine”, de ego… si incepe cu linistea mintii, caci altfel, ego-ul, rezultat al mintii, cum ar putea fi vreodata de acord cu propria lepadare?!

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s