contemplari

dresaj si dresori

Unul din lucrurile care ma deranjeaza profund este inconsecventa oamenilor. Diferenta intre ceea ce zic, fac, gandesc, actioneaza. Falsitatea pe care o reprezinta. Fac si spun lucruri pentru ca “dau bine”, “sunt la moda”, asa “se face” in grupul din care fac parte, sau asa fac altii si aspira sa fie asemeni lor. Dar rezulta acea grotesca combinatie a unui om care si-a pus o masca nepotrivita pe sub care izbitor de contrastant i se vede adevarata forma…

E o provocare sa fii in intregime consecvent chiar credintelor proprii, cu atat mai mult sa fii consecvent credintelor impuse. Presupune sa fii mereu constient de propria persoana, sa fii tu si sa te urmaresti in acelasi timp, sa vezi ce din subconstientul tau se manifesta contrar gandirii constiente. – problema este destul de complicata, caci gandirea constienta nu ar trebui sa fie diferita de natura noastra adevarata, ar trebui sa fie o aliniere fireasca a acestora, dar s-au alterat prin “implementarea” din primii ani de viata a cunostiintelor actuale, a dogmelor si regulilor sociale. Imaginati-va, de exemplu, framantarea interioara a unei femei musulmane, crescute sub voaluri si in anonimat total, care in strafundul ei crede ca i s-a luat abuziv libertatea de a fi, de a se manifesta, si care, deodata se trezeste in lumea occidentala. Se va debarasa intr-o clipa de voalurile exterioare si dogmele, limitarile interioare, sau va trebui ceva timp pentru a-si alinia trairile cu libertatea?

Cat timp le trebuie oamenilor ca sa lase sa se manifeste liber si pe deplin scanteia divina regasita in interior?

Gandurile mele de azi au pornit de la animalele de circ… “educate”, dresate, sa faca fel de fel de lucruri nespecifica si nenaturale lor. Si “educatia” li se face prin… frica. Se profita de frica de durere, de foc, de apa… sunt flamanzite, insetate, incuiate in spatii incredibil de mici (nu are sens sa le comparam cu habitatul natural…), si pe masura ce “invata” sa faca ce li se cere li se mai acorda cate o “favoare”, un os aruncat peste gratii sau o noapte linistita de somn, lipsita de lumina reflectoarelor. Ne ingrozim imaginandu-ne ce trebuie sa simta bietele animale… se creeaza asociatii, fundatii de aparare a drepturilor animalelor, se incearca “educatia” consensuala in locul celei coercitive, imbunatatirea conditiilor de “viata”…

Adesea insa merita sa urmarim acesti oameni revoltati de ce li se intampla animalelor… cine sunt ei? Sunt oameni din patura medie-superioara a societatii, cu nevoile primare (adapost, mancare) asigurate, ajunsi la nevoile de apartenenta sau de afirmare. Sefi, sefutzi, manageri, directori…

[Inainte de a scrie mai departe as vrea sa-i scot din discutie pe Oamenii “consecventi”, care actioneaza in acelasi spirit si credinta in toate aspectele vietii lor. ]

Au ajuns la un nivel “superior” al existentei artificiale si intuiesc, vad, simt ca ceva le lipseste, unul din lucrurile carora le identifica necesitartea este de a se uita dincolo de propriul orizont patrunzand in lumea necuvantatoarelor. Si nu e nimic rau in asta. E un inceput, si nu trebuie sa se opreasca aici! Dar tocmai asta nu se intampla. Condamna dresajul si tratamentul aplicat animalelor, dar ei insisi dreseaza oameni… cum? Prin frica… primul “instrument” – amenintarea subliminala cu pierderea locului de munca. Al doilea – marginalizarea, apoi nerecunoasterea sau minimizarea meritelor. Alte “instrumente”: note mici la scoala, amenintarea cu “para”, inocularea rusinii, fricii fata de aspecte naturale ale vietii… si tot asa, pana “dresorul” obseva cu satisfactie deprinderea obiceiurilor dorite. Pentru ego-ul si orgoliul acestuia.  

Sunt oameni pseudo-spirituali… s-au lovit de Univers, l-au intrezarit, au facut cativa pasi catre el, dar ego-ul i-a tras inapoi, folosindu-se pentru satisfacerea orgoliului de noile cunostinte. Ei sunt mult mai periculosi decat cei non-spirituali, atat pentru ei insisi (cad de mai sus), cat si pentru Oamenii veritabili asupra carora va plana mereu umbra falsitatii – pentru ca farsorii epateaza, incearca sa iasa in fata, sa arate si sa demonstreze ca sunt mai mult decat sunt, pe cand Oamenii care s-au regasit in interiorul lor nu au nevoie de nicio desfasurare de forte, caci nu au nevoie sa demonstreze nimanui nimic. Ei nu vor striga pentru drepturile si apararea animalelor, a planetei. Ii vor respecta si ajuta in liniste, atat pe ei cat si pe oameni, oricine si oricum ar fi ei.

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s