contemplari, interpretari

Echilibrul (dintre corp, minte si spirit)

Folosim adesea expresia de “om echilibrat”, si de multe ori mi s-a spus sa fiu echilibrata. Dar ce inseamna sa fii echilibrat?

De cate ori aud “fii echilibrata” mi se aprinde un bec rosu atragandu-mi atentia asupra faptului ca nu sunt echilibrata, ca exagerez intr-o directie sau alta. Este foarte posibil. Dar unde e echilibrul? Unde ar trebui sa fiu? De cate ori nu m-am intrebat asta! De ce sa fiu in punctul de echilibru la care se refera ceilalti este mai potrivit pentru mine decat multitudinea de trairi proprii?

Eu cred ca nu poti ajunge la un adevarat echilibru decat dupa ce explorezi limitele. Atat cele materiale, cat si cele logice si spirituale. E ca un urias pendul care se misca spre extreme, cu o amplitutine din ce in ce mai mica pana isi gaseste punctul central de echilibru. Si atata timp cat pendulezi doar in existenta logica, echilibrul nu va fi niciodata veritabil. Vei fi intr-un echilibru logic. Similar e si cu echilibrul material sau spiritual

Se prea poate ca punctul de echilibru al fiecaruia din noi sa nu fie la distanta egala de cele trei extremitati, dar nu se poate atinge decat dupa ce exploram fiecare extrema posibila. Nu inseamna neaparat  sa ne mutam cativa ani in Tibet, apoi in New York, revenind pe o insula in Pacific… dar cei care simt si stiu ca trebuie sa faca asta, e bine sa-si urmeze calea, caci e experienta de care au nevoie pentru a ajunge in centrul fiintei, in acel punct de echilibru intern…

 Sigur ca furtuni vor fi, la fel si forte care incearca sa mute punctul de echilibru, uneori vor reusi. Insa pe eprioade scurte. Si asta pentru ca atata timp cat am ajuns sa CUNOASTEM, sa ne EXPERIMENTAM DIRECT si nemijlocit punctul de echilibru, niciun factor extern nu ne va mai putea influenta existenta. Poate ca pentru multi dintre noi suna exagerat ca suntem creatorii propriilor realitati si existente, dar cei ce au curajul sa patrunda dincolo de valul “mistic” al cuvintelor, care nu (mai) au inoculata teama de a fi pacatosi considerandu-se Creatori, dupa chipul si asemanarea Lui, vor recunoaste simplitatea adevarului acestora. Vor inceta sa-i considere pe ceilalti responsabili de propriile temeri, iluzii desarte, asteptari inselate etc. vor recunoaste faptul ca dezamagirile si crizele interioare pornesc dinauntru, si de acolo se reflecta in afara… si o vor face fara urma de vina, ci pur si simplu.

Revenind la echilibru… eu nu cred ca poate exista un om cu adevarat echilibrat fara sa fi trecut prin tenebrele mintii si ale ego-ului, prin dorintele fizice si materiale, iubind cu daruire si disperare, revoltandu-se in fata nedreptatilor omenirii, fara sa realizeze ca adevarata pace, liniste, Iubire se lasa asupra sa doar abandonandu-se cu incredere “vointei Sale”.

Goana exacerbata dupa bani, putere, dorinta de a controla ceea ce se intampla cu propria viata,  existinsa asupra vietii celorlalti  nu duc decat la disperare, vinovatie, frica, ura, invidie etc…

Lasati lucrurile sa vina catre voi, invatati lectiile, curatati mintea de prejudecati, de paradigmele voastre si ale celorlalti. Gasiti punctul propriu de echilibru, indiferent de ce credeti ca vor zice sau crede altii despre voi, caci atunci cand corpul se intoarce la mama Pamant si sufletul pleaca spre alte taramuri, vocile si parerile vor fi ramase in urma, vom fi doar noi cu noi si faptele, gandurile, energiile noastre, si vom pleca spre existente sau mai usoare in functie de ce facem Acum, Aici.

Sigur, exista si atitudinea “dupa mine potopul”, dar sunteti siguri ca nu va trebui sa va intoarceti sa infruntati propriul potop?

Suntem indoctrinati de legile create de oameni, crestem cu amenintarea ca “daca nu esti cuminte, vine politia si te ia”.  Ne e teama sa fim noi ca sa nu fim marginalizati. Bagam capul in pamant si ne e teama sa cerem ce ni se cuvine, chiar daca asta inseamna lucruri elementar umane.

De ce ne e frica saa ne recunoastem in oglinda, in actiunile, in gandurile noastre? De ce ne lasam mereu poluati de ce zic, vor, fac altii?  Pana cand nu vom fi cu totii in echilibrul, cum va fi intreaga existenta in echilibru, fara furtuni, uragane, razboaie, foamete si boli? Cum?

Standard

2 thoughts on “Echilibrul (dintre corp, minte si spirit)

    • pentru ca nu avem suficienta incredere. in noi si in Dumnezeu/Creator.
      increderea in noi e cu grija infranta de familie, biserica, societate – ei au datoria de a ne spune mereu cum e mai bine si ca noi gresim si o sa ardem in iad, si increderea fata de Dumnezeu devine ridicola in opozitie cu stiinta – si traim in zona tehno, logica 🙂
      si cum nu sunt multi care depasesc cele de mai sus, la un moment dat o sa ne cunoastem, o sa ne intalnim totii, cei ce suntem in aceasta calatorie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s