contemplari

datorii, obligatii…

Inainte de a ne materializa pe Pamant ne stabilim un scop, un tel de atins, si pe care ar fi bine sa-l indeplinim. Pana aici e ok, pare simplu. Provocarea insa e ca odata cu primul tipat al coprului material uitam de tot ce stiam, si incepem sa ne obisnuim cu conditiile pamantesti.

Uitam de unde am venit, de ce sau pentru cine am venit. Incet-incet devenim 100% pamanteni pierzand si legaturile subconstiente cu Tatal Ceresc. Apoi, functie de fiecare dintre noi in parte, alegem caile pe care mergem, ghidati de … minte, sentimente, intuitie. Cand suntem pe calea scopului vietii prezente suntem ajutati cumva de “maini invizibile”, iar cand ne indepartam suntem avertizati in diverse feluri. Tine de liberul nostru arbitru daca tinem cont de toate semnele mai mult sau mai putin evidente, daca ne incapatanam sa o tinem pe “a noastra” sau ne supunem legilor Uni-versale. Si, precum un parinte terestru iubitor si care vrea doar binele copilului sau, asa si Parintii incearca sa ne ghideze. Iar noi putem fi rebeli sau ascultatori 🙂 alegerea e intotdeauna a noastra.

Candva, cumva, in circumstante specifice fiecaruia ajungem sa ne intrebam ce cautam aici, care este scopul nostru… raspunsul vine sau ni-l dam. Vine intuitiv, de la societate, sau, ni-l fabricam logic, ne creem diverse legaturi, obligatii, datorii, conditionari care au sau nu legatura cu Scopul nostru. Si iar suntem incurajati sau ne-o luam peste ceafa :). Ne incrancenam sa ascultam mentalul, ca trebuie sa perseveram pentru ca asa “trebuie”, sau, dam fuga la Tatal, ne cerem iertare, ii multumim pentru tot ce a facut pentru noi, si o luam pe Calea usoara. E insa o chestiune de orgoliu sa renuntam la ceea ce ieri eram convinsi ca e bine dar de fapt ne-a adus doar suferinta, dis-armonie. Ego-ul accepta greu ca am fi putut gresi. Si e normal, cum ar vrea cineva sa renunte la putere, sa capituleze?

Dar nu e o capitulare a mintii, este libertatea sufletului. Nu e o lupta, e o trezire. E buna “dimineata, Soare”, fara a urma luptei dintre noapte si zi.

Poate fi frustrant sa nu avem o perspectiva mai larga a ceea ce facem, nu orice minte accepta usor ca de la teluri gen “sa le asigur copiilor scoala, casa, si mie o pensie linistita” sa capituleze si sa traiasca cu incredere clipa, sa lase Omul sa se bucure veritabil de fiecare moment, dar pana ajungem la capacitatea de a “vedea” dincolo de “realitatea” imediata, de a percepe misiunea ce o avem de indeplinit, ghidul nostru nu e planificarea vietii pana la adanci batraneti, ci sentimentul de bine sau nu pe care il simtim constant.

Sigur, avem datorii fata de societate, priteneti, familie, parinti. Avem si o datorie fata de noi insine… daca e ok sau nu cum ne respectam datoriile ne spune sufletul, starea noastra. Caci ne putem da peste cap, ne putem sacrifica pana la epuizare si totusi sa nu fie bine, sa nu fie ce sau cum trebuie sa procedam…

Faceti un inventar al datoriilor de toate felurile, si lasati intuitia sa raspunda daca sunt veritabile sau false!

Standard

One thought on “datorii, obligatii…

  1. carmen says:

    Incep sa cred ca nu avem nici o alta datorie in afara de evolutie..orice alta idee despre datorie ne tine in loc… datoram doar Creatorului nostru efortul de a ajunge acolo de unde am plecat candva si unde am uitat ca trebuie sa ajungem….altceva nimic…..de cand am inteles asta, viata mea a capatat alt sens, desi desigur, am abateri de la deum, macar sunt constienta care drum este cel pe care trebuie sa merg si ma bucur ca nu am mai pierdut inca o viata pentru asta si ca am prieteni care merg alaturi de mine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s