contemplari

puterea cuvintelor…

Intai a fost cuvantul… cuvantul. Prima manifestare a nemanifestatului. Prima materializare a nematerialului.

Dumneazeu a spus Lumina. Si s-a facut Lumina. S-a creat Lumina… si lumea, in cele mai mici detalii.

Intr-o alta etapa a Creatiei, Duhul lampii spune: “dorinta ta e lege pentru mine”. Si dorinta ta, cu ajutorul sau, se va implini. Imediat sau atunci cand va fi momentul potrivit. Dar se va implini.

Omul insa are o capacitate fantastica de a uita, de a nu vrea sa-si mai aminteasca anumite lucruri, caci unele dintre acestea au devenit complicat de atins, au devenit lucruri abstracte. Cum adica la inceput a fost cuvantul? Dar, sigur, bineinteles, putem accesta acest lucru, pentru ca am mai auzit-o ca fiind spus ca o axioma, dar putin ii inteleg noima. Cum adica dorinta mi se va implini? De cati ani oare tanjesc sa am o super-casa, super-masina, sot/sotie super bogat/a si top-model? Si nimic… astfel ca in loc sa patrundem talcul cuvintelor, le clasam ca si clisee. Caci in secolul vitezei, cine are ragaz de a sta sa reflecte, sa inteleaga intelepciunile stravechi? Si oricum, acei oameni care au spus sau scris asa ceva sunt depasiti! Societatea a evoluat, suntem supra-tehnologizati, ajungem pe luna, sondam planetet, trimitem mesaje in spatiu! Eheeee… ce baliverne ne spun primitivii de acum cateva sute, mii de ani?! Cu atat mai mult lunatecii neadaptati ai societatii contemporane?

Ei da… am uitat intelesuri si noime subtile ale lucrurilor. Dar la fel de usor cum putem uita, putem decide sa ne amintim. Sa gasim noime, intelesuri, sa patrundem profunzimile Creatiei.

Trebuie insa sa schimbam “ochelarii”. Acele lentile prin care privim lumea, si care contin tot ce ni s-a transmis in timpul vietii: cunostinte, stiinte, prejudecati, paradigme si credinte, plus o doza mare de convingeri proprii…

Dar sa ne oprim putin. Sa privim putin lentilele… sunt cu plus, cu minus, cu cilindri, sferici etc?  la ce ne folosesc?  Pai… ne ajuta sa Vedem mai Bine. Cu alte cuvinte, ne ajuta sa Percepem Realitatea cat mai calibrat Punctului nostru de Privire. Caci Realitatea depinde foarte mult de punctul de vedere al observatorului. Deci, “adapteaza” Realitatea obiectiva unui punct de vedere subiectiv, propriu celui care poarta ochelarii. Filtreaza realtitatea si ajuta la interpretarea ei… pare simplu si logic? Poate da, poate nu. E functie de cat de ancorati suntem de convingerea ca realitatea ce o vedem (percepem) este si Adevarul. Sa nu uitam ca ego-ul nu prea vrea sa renunte la “dreptatea” ce o are. Tinem mortis la faptul ca realitatea (subiectiva) pe care o percepem este Adevarul…

Sa privim un pic si mai adanc….  Spuneam ca filtrarea, lentilele au la baza cunostinte, stiinte, prejudecati, paradigme si credinte etc. si cum se transmit si se formeaza acestea?! Prin… cuvinte!

Si acum sa privim in jur… ce auzim?  Ce povestim? Probleme, lipsuri, frustrari, boli, nenorociri, crime, saracie… manipulari, organizatii distrugatoare, catastrofe, mancare toxica etc etc. si cum se calibreaza “realitatea”? ca in jur toti sunt dusmani, totul trebuie privit cu suspiciune, scepticism etc. si daca cineva ne da un pistol, probabil ca multi nu vor ezita sa-l foloseasca, sa-l impuste pe primul intalnit, caci ii e dusman… doar s-a uitat urat la el, si cea mai buna aparare e atacul!

Degeaba ii dam lui Buddha sau lui Iisus o mitraliera. Degeaba inarmam o multime de oameni pasnici, iubitori.

Dar daca inarmam oamenii indoctrinati ca viata e o mizerie, si descarcarea violenta a tensiunilor acumulate e singura  care aduce alinare, efemera, sufletului chinuit, ce se va intampla?

Si in realitatea nefiltrata e vreo diferenta? Nu. Diferenta o fac ochelarii… si putem schimba ochelarii schimband cuvintele ce le ascultam. Ascultam stirile sumbre? Ne “relaxam” cu filme pline de violenta, distrugeri, ne petrecem timpul liber urmarind ultimele tendinte in ceea ce priveste clubbing-ul, moda etc si vom incerca sa tinem tot timpul pasul cu acestea, cu convingerea ca mereu suntem cu un pas in urma sau ca trebuie sa depunem un efort continuu pentru a fi in pas cu ce ni se cere, cu ce se poarta, sa fim tot timpul alerti la relele ce ni se pot intampla.

Si mai mult de ceea ce ni se “toarna” cu tenacitate in cap, e si ceea ce spunem noi… cate lucruri pozitive despre oameni, situatii sau chiar despre noi spunem, si cate negative? Vorbim de lucruri frumoase, sau sumbre? Despre bucurii sau despre boli, suferinte? Faceti un inventor… vorbiti frumos despre oameni sau imprastiati barfe? Sunteti constienti ca tot ceea ce spuneti se materializeaza, se manifesta asupra voastra, a celor ce le pronuntati?  Urmariti-va la volan… claxonati, injurati, ii faceti pe toti tampiti, ignorant, neatenti etc. si duminica mergeti la biserica. Si va plangeti ca dorintele si rugile nu va sunt ascultate. Ca nu aveti parte decat de nenorociri. Va mirati?!

Hai sa schimbam ochelarii. Sa ii aruncam pe cei vechi, cu tot ce inseamna acestea – cunostinte, stiinte, prejudecati, paradigme si credinte. Sa punem in locul lor filtrul Armoniei, Iubirii, Pacii, a Luminii.

Sigur, a schimba “naravul” nu e un proces instantaneu, si asta nu ne place. In secolul vitezei totul trebuie sa se intample rapid. Si renuntarea la polaritate, la impartirea oamenilor, a lucrurilor in bune si rele, in tabere adverse, ostile nu e simpla: tentatia va de a critica si de a judeca a mintii va persista mult timp.

Dar… decizia e a fiecaruia dintre noi. E individuala. Tine de liberul-arbitru al fiecaruia dintre noi.

Standard

2 thoughts on “puterea cuvintelor…

  1. Pingback: curentii… vantul… « Oglinda Oglinjoara…

  2. Pingback: judecati-ma si acuzati-ma! « Oglinda Oglinjoara…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s