Omenirea a intrat intr-o noua faza… noi paradigme si-au facut loc in mintile lor: faptul ca nimic nu e intamplator, coincidentele se numesc sincronicitati, nenorocirile lectii, pentru ce li se intampla nu mai primesc mila ci o replica superioara gen “ce din tine a cauzat asta?”
Sa fie clare 2 lucruri: da, cele de mai sus sunt adevarate, dar numai cand sunt simtite in mod autentic si nu sunt rezultatul unui exercitiu menta; si uneori cand te impiedici e doar pentru ca erai cu capul in nori si nu te-ai uitat pe unde calci!
Despre manifestarea autentica a celor de mai sus au scris multi colegi de-ai mei de drum. Nu voi insista si eu.
Insa vreau sa scriu despre altceva: despre faptul ca lumea s-a umplut cu multi oameni “buni”. Care nu mai au probleme, pentru care totul este roz si la superlativ.
Dar lumea lor este afisata a fi ideala pentru ca altfel ceilati se “vor prinde” de imperfectiunile lor interioare care se reflecta in exterior. Si a fi imperfect nu se potriveste cu imaginea de oameni evoluati! Of. Si cat timp nu m-am simtit inferior, gresit, ratacit… din naivitate si lipsa de judecata… am luat de-a bune ce auzeam. Da, nu am judecat, pentru ca erau lucruri pe care le cunosteam in interiorul meu. Dar am uitat mereu ca pe Pamant suntem in dualitatea minte – inima. Si pentru ca greu am realizat diferenta dintre minte si inima, nu am judecat niciodata spusele altora… le-am integrat fara urma de indoiala. M-am uitat mereu in mine cautand ce era de schimbat. Greu am aflat ca tocmai felul idealist de a privi oamenii este gresit!
In noua paradigma, “a judeca oamenii este gresit”. Sa punem etichete este nepotrivit. Asa este, de unde vin eu “a judeca” nu are sens… acolo Suntem, si atat. Nu Facem. Aici, pe Pamant, e invers… totul este actiune. Chiar si non-actiunea este o forma de manifestare; si poate fi daunatoare: le permiti celorlalti sa actioneze, fie evolutiv, fie distructiv… devii responsabil pentru ce se intampla, si este sanatos sa judeci daca ai facut bine sau rau. Daca intentia a fost sa “construiesti” sau sa “distrugi”
Nu e gresit sa compari, sa evaluezi, sa… judeci, pana la urma. Universul manifestat exista doar prin relationare, comparare, masurare etc.
Si … in fiecare moment alegem ce facem/spunem/gandim. Pai cum sa alegi daca nu evaluezi?!
Suntem pe Pamant, jucam jocul dualitatii, al binelui si raului. Oricat ar incerca oamenii sa evite aceste cuvinte sau sa le gaseasca substitute, esenta lor ramane: orice fac e fie bine, fie rau. pentru ei insisi, altora, Pamantului, Universului. Si da, important e ca atunci cand plecam de pe Pamant sa avem mai multe lucruri in bagaj decat rele.
Suntem aici prinsi in dualitate si densitate.
Sa pretindem ca suntem perfecti sau ca avem o viata perfecta intr-o lume imperfecta este fie aroganta, fie ignoranta.
CorinaEmy 