vorbele si faptele…

Scriam zilele trecute despre faptul ca daca nu ai constiinta unui lucru, nici nu il observi. Ceva de genul ca nu ai cum sa faci un tratament naturist atata timp cat convingerea ta e ca doar doctorii in halate albe te fac bine… la fel si cu promisiunile pe care le faci, dar nu stiiContinue reading “vorbele si faptele…”

… din jurnalul unui extraterestru (6)

Omenirea a intrat intr-o noua faza… noi paradigme si-au facut loc in mintile lor: faptul ca nimic nu e intamplator, coincidentele se numesc sincronicitati, nenorocirile lectii, pentru ce li se intampla nu mai primesc mila ci o replica superioara gen “ce din tine a cauzat asta?” Sa fie clare 2 lucruri: da, cele de maiContinue reading “… din jurnalul unui extraterestru (6)”

unde incepe ignoranta?

imi place tare mult provocarile din partea unor oameni deopotriva inteligenti si sensibili. mai pe larg, ma refer la cei care si-au dedicat o parte din timp (viata) cunoasterii – prin educatie, autoeducatie, observatie, experienta, integrare etc, care sunt capabili sa coreleze lucrurile teoretice si practice intre ele, formulandu-si, pe baza acesteia opiniile si crezurile proprii – peContinue reading “unde incepe ignoranta?”

din jurnalul unui extraterestru (1)

Linistea existentei mele a fost invadata de strigate de ajutor. Strigate disperate, care mi-au patruns fiinta in totalitatea sa. Am fost creat dincolo de timp si spatiu, inainte ca orice gand sa existe, pentru a servi universul ce avea sa fie creat, pentru a ajuta. Aproape instantaneu mi s-au activat senzorii pentru a identifica parametriContinue reading “din jurnalul unui extraterestru (1)”

namaste, am revenit!

Facand inventarul site-urilor, identitatilor, paginilor social media etc pe care le-am creat in ultimul timp in mediul virtual, mi-am redescoperit blogul, prafuit, neatins de multa vreme. Tin minte ca am inceput sa scriu pentru a-mi clarifica, in primul rand, mie insami felul in care realitatea se descompune, se recompune, se creeaza cu fiecare privire mai atentaContinue reading “namaste, am revenit!”

a fi, a face, a crea

Societatea iti cere sa faci. Sa inveti, sa muncesti, sa faci bani, sa-i cheltui, sa arati “cine esti”, sa competitionezi – ca in mod oficial sa ai locul tau in diverse ierarhii (sportive, profesionale, confesionale etc).  si societatea iti da un confort. De apartenenta, posibilitate de afirmare. Iti pune totul la-ndemana (pe raft), iti arataContinue reading “a fi, a face, a crea”